Prizoniera unui Conte cu sange rece.

Capitolul 7

Afară se întunecase. Stephan se întoarse în caleasca.

-Stephan...

-Sofia,se prea poate  să dureze până când să vină randașul.

-Ce?

-Da...dar nu-ți face griji. Nu se poate întâmpla nimic.

Sofia scoase un oftat lung.
Stephan se apropie se ea si o strânse în brațe. Sofia,răspunzând la îmbrãțișare. 

Julieta începuse sã-si piardă cumpătul.
-Când o să vină,o sã-l omor! Unde naibii întârzie atat!?!

-Doamnă...

Zice o slujnica,neputatnd să răspundă fiindcă Julieat tipa la ea.

-Ce?

-Domnul Stephan,a rămas blocat,în apropiere de pădure cu domnișoară Sofia...

-Cu cine? Cine mai e si asta?

-Una dintre slujnice...

-Deci Contele Van Der Miux,își pierde timpul cu o slujnică obișnuită. Nu se poate!

Sofia adomise în brațele lui Stephan. Contele Bam Der Miux,cunoscut pentru faptele lui ne neiertat, devenise dintr-o dată, moale.

Noapte se lăsase. Sofia se strânsese de frig. Stephan lua o pătură si o acoperi. După care începu să se uite în neștire la ea.

Înapoi la conac,Julieya era în culmea disperării.

-Unde e randasul, de ce nu-i aduce alta caleascaa lui Stephan?

-Doamna,e întuneric. Maine...

Nu-si termina propoziția că Julieta aruncase cu o vază.

***

Dimineață se făcu atât de greu pentru Stephan. Care  se gândea la Sofia. Nu dormise toată noapte.
Sofia se ridică în șezut si  se freca la ochi.

-Stephan...Bunã dimineață!

-Bunã dimineață,Sofia!

Zise zâmbind.

-Cănd o sã plecăm de aici?

-Acum!

După care o lua pe Sofia în brațe, înfășurată in pătură. Lua un cal de la caleasca si porinira spre  conac. 

***

La câteva ore,Sofia si Stephan ajung la conac.

Bã,deci va rog să mă iertați ca acest capitol e cam scurt,dar acum sunt la munte si mna...nu prea pot să scriu mult,dar asta e.
:*