Dă-mi o şansă.

Capitolul 2

Întind bani şoferului şi cobor rapid din taxi împiedicându-mă şi aproape căzând dar îmi revin şi încep să alerg spre uşa pe care aproape o scot din balamale când o deschid. Mă uit în bucătărie să văd dacă sunt acasă aşa zişi mei "părinți" ca să nu le dau explicații de ce am întârziat atât de mult şi pe unde am umblat. După ce mă asigur că nu e nimeni în casă merg sau mai bine spus alerg până în camera mea şi trag de uşă ca disperata " proastă alegere" îmi zice conştiința îmi dau seama că trebuie să o împing, ar trebui să pun un semn cu "Împinge" ca să nu mă mai chinui data viitoate. Scot de sub pat un geamantan negru mare şi o geantă şi încep să îmi scot hainele din dulap aşezândule cu grijă în geamantan. Prima dată încep cu hainele groase, cum ar fi hanoracul negru cu glugă mare pe care scrie cu roşu pe spate "I am big Evil" pe care îl detest de când l-am primit de la Anna aşa că îl arunc în stânga mea, încetul cu încetul valiza se umple punându-mă pe gânduri, unde naiba îmi mai pun şi restul hainelor? Adevărul e că am mai îndepărtat căteva dintre ele spunând că aia mia rămas mică, asta e prea mare, asta de unde dracu a mai apărut? Deci să spunem că acele "câteva" sau trensformat în mai multe aşa că mai scot un mini-geamantan din dulap şi înghesui hainele ce mi-au rămas în şifonier cu gândul că are să intre toate în el. Termin de împachetat valizele şi mă apuc de strâns machiajele care apropo nu sunt prea multe, pozele, brățările şi lănțişoarele, a da şi era să uit laptopul pe care îl bag în husa lui neagră cu inițiala mea R, care e îngroşat şi scris cu alb, mă mai uit în cameră să văd dacă am uitat ceva şi mâ întorc pe călcâie dând să plec dar ceva sau cineva mai bine spus mă împiedică să trec aşa că mă pun în genuchi ajungând la acelaşi nivel cu ea şi observ că are lacrimi în ochişori....off nu suport să o văd aşa...

-Ce ai pățit pitic'? O întreb alintând-o aşa cum fac de obicei, scăpândui un mic chicot şi încercând să-şi şteargă lacrimile

- Unde pleci? Întrebă cu o voce super-mega-ultra-maxim tristă

-Într-o...mică vacanță. Spun zâmbindui cald

-Şi când te întolci?

-Nu ştiu...spun oftând amintindumi că eu plec de tot ci nu într-o vacanță

-Mă iei cu tine? Te looooooog.... spune cu ochii ei de cățeluş şi cu buza tremurândă, urăsc când face asta ştie că nu rezist şi tot o face.

-Nu pot, pentru că tu trebuie să te duci la grădiniță şi eu trebuie să mă duc la liceu şi nu prea pot să te duc şi pe tine la grădi şi să ajung la timp la ore înțelegi pitic'? Spun mai mult tristă gândindu-mă cum o să rezist atât timp fără ştrumfu ăsta drăgălaş şi pus pe şotii...

- Da...te las să pleci dacă îmi plomiți că în vacanțe vii acasă şi ne jucăm meleuu, da?

-Promit! Şi o pup pe frunte ieşind din cameră cu amândouă geamantanele plus geanta împreună cu laptopul.

Ies pe uşă şi când mă gândeam că o să plec fără să dau de EI mam înşelat pentru chiar acum în fața mea e mama cu un buchet uriaş de trandafiri roşi ca sângele zâmbind trist la vederea mea iar tata...e tata stă cu mâinile în buzunar cu ochii ațintinți pe mine şi cu o încruntătură parcă aşteptând să mă certe.

-Nu îmi vine să cred că pleci de lângă noi...am crezut că o să mai dureze până atunci dar văd că mam mințit singură. Spune mama cu lacrimi în ochi, cât teatru poate să joace femeia asta?

-Trebuia să se întâmple la un momentdat chiar dacă plecam în oraş sau orfelinat. Zic cu ură şi de data asta uitându-mă rece la tata el făcând la fel ca mine.

-Iubito şti bine că nu sa-r fi întâmplat asta niciodată doar că atunci a fost un moment de slăbinciune şi chiar şi aşa tot nu te-am fi lăsat pen-

-Pentru că mă iubiți şi nu puteți trăi fără mine...spun ironică aproape că mă cred şi eu când spun asta

-Înțelege-ne şi pe noi măcar odată în viață că noi ți-am vrut binele. Spune mama scăpândui câteva lacrimi

-Ok...altceva? Spun cu răutate iar tata deja se enervează şi presimt că vine furtuna

-Dacă odată mai vorbeşti aşa cu mama ta îți ju-

-Că ce?! Că mâ lăsați la spital sau că mă aruncați la gunoi aşa cum ați vrut de prima dată? Mă trezesc țipând de parcă ei sunt la 3455 m depărare de mine, ştiu că l-am supărat dar nu îmi pasă

-Vorbeşte frumos cu tatăl tău! Spune mama deja sătulă de cearta asta patetică.

Dau să plec dar mama mă opreşte întindândumi buchetul şi un plic alb pătrat, presupun că sunt toate economiile pe 2 ani, rămân blocată câteva secunde analizând fata lor sa văd daca vorbesc serios sau glumesc. O, doamne! E serioasă treaba.

-Te rog i-ai şi nu mai comenta, vreau să stiu...să ştim că o să fi bine.

-Nu pot...zic oftând, ştiu că dacă îi iau o sa ramana fără bani.

-Stai liniştită că mai avem bani în bancă, aşa că te rog i-ai şi nu mai fă un scandal, ne ajunge unu pe ziua de azi. Zice mama sfâsiată.

-Îi iau cu o condiție.

-Care? Zic amândoi confuzi

-Să aveți grija de ea. Zic si parca nu mai îmi vine să plec gândindu-mă că o las pe micul ştrumf' cu cele două animale (părinți).

-Asta o să şi facem, acum pleacă! Te aşteaptă Violetta şi nu cred că mai are răbdare la cum dă cu pumnul în volan. Zice tata într-un final şi auzind un chicot din partea lui, asta a fost ciudat...

-Ok. Pa! Zic şi plec de lângă ei spre prietena mea care e...nerăbdătoare? Ce sa întâmplat? Parcă era nervoasă acum 3 secunde. Offf...niciodată nu o s-o înțeleg pe fetița asta cu toanele ei.

Merg pe aleea din fața casei şi din când in când mă mai uit în spate la casa în care am copilărit atâția ani şi simt că o să îmi fie dor... Ajung într-un final la masina si Violetta iese din maşină deschizându-mi porbajau băgându-mi geamantanele înâuntru şi intrăm în maşină. Mereu mi-a plăcut Bmw-urile dar maşina asta le întrece pe toate, are culoarea negru-mat, înăuntru fiind totul îmbrăcat în piele neagră. Îmi spusese mai demult Violetta că e seria 8 sau 9 model... nu mai ştiu ce model dar ştiu sigur că e făcută în 2015 deci calculați singuri cam cât ar costa că mie îmi dă cu rest. Mă pun în dreapta prietenei mele aceasta uitându-se urât la mine. Acum ce dracu am făcut??

-Urcă-te în stânga, azi tu eşti şoferul ursuleț.

-Ciupeşte-mă! Nu îmi vine să cred că Violetta Sigholl îşi lasă şi citez, "puiuțul în mâna la o obsedată,disperată, turbată de viteză". Ai băut gaz iepuraş? Zic şi mă prefac uimită lucru care e adevărat, ea nu prea lasă pe nimeni să o atingă dar mita să o conducă.

-Azi e o zi specială! Adică când vreodată te aşteptai să scapi tu de...ei? Zice şi îmi face semn cu capul spre părinți mei.

-O dată în viață, şi pentru totdeauna! Zic atât de hotărâtă de parcă aş vrea să mut munții din loc lucru care nu sa-r întâmpla nici în vise, adevărul e că nu vreau să mă întorc înapoi după ce termin liceul.

-Ok...dacă am lămurit tot, poți te rog să îți mişti fundul pe scaunul şoferului şi să plecăm o dată de aici, simt cum se holbează la noi. Zice ultima parte mai mult printre dinți şi pare atât de amuzantă când face asta

-Ok, ok. Zic şi fug la volan de parcă asta depinde viața mea.

La media e ea la vârsta de 17 ani lectură plăcută. ☺
Scuze că nu vă zic numele ei, dar promit că o să vi-l zic într-un capitol să fiți pe fază. Dacă aveți idei nu ezitați să îmi lăsa-ți mesaj şi să mi-le împărtăşiți. Love so much ❤