Dincolo de aşternuturi || in curs de editare ||

Capitolul IV

Cand m-am trezit, eram singur intr-un pat imens, ale carui proportii le analizam abia atunci. La lumina zilei, camera in care ma aflam era uriasa parca. Eram acoperit de cearsaf, iar salteaua era prea moale in comparatie cu patul meu ferm de acasa. Cand a plecat barbatul, nu imi aduc aminte.

Chiar daca incercam din rasputeri sa imi aduc aminte ce am facut aseara, totul venea numai in franturi de imagini spre mine si ma ametea mai mult. Am refuzat sa ma mai gandesc. Bazinul si coapsele imi erau inca amortite, asa ca a fost greu sa ma dau jos din pat, si mai ales sa ma descurc in cearsaful incurcat.

De pe marginea patului am reusit sa vad niste bani pe masuta de la televizor. Mi-am cautat mai intai boxerii printre hainele care-mi erau pe jos si m-am imbracat, apoi m-am asezat inapoi pe marginea patului, privind banii. Aveam de gand sa ating banii aia? Chestia asta se intampla cu adevarat?

M-am ridicat si m-am intins dupa ei. Doamne, erau asa de multi. Nu avusesem niciodata atat de multi bani in mana, niciodata in viata mea. Cum ar trebui sa stiu ce sa fac cu ei? Cum ar trebui sa ma descurc?

Ei bine cu siguranta nu stand in aceeasi camera de hotel in care i-am "produs". I-am lasat pe pat, imbracandu-ma repede cu hainele lasate aseara pe podea. M-am incaltat cu ghetele si mi-am luat jacheta pe mine, ezitant banii de langa mine si m-am ridicat.

Tot ce am putut presupune a fost ca trebuie sa las camera asa. Am iesit, pentru un moment am incercat sa evaluez holul si sa imi dau seama pe unde naibii se iese pentru ca era totul imens. Mi-am adus aminte ca la stanga, am mers pe scari in loc sa iau liftul si am iesit din hotel cu o viteza necaracteristica mie.

Am eliberat aerul pe care nu mi-am dat seama ca il tin in plamani, simtind abia acum ca pot sa respir. Afara, insa inca eram aproape de usa asa ca am evitat contactul vizual cu portarul si am plecat cat de repede am putut de acolo. In buzunarul de geaca aveam banii, stransi, nici macar nu i-am numarat, imi tremura mana si nu puteam sta singur, asa ca l-am sunat pe Josh.

- Te rog, ajuta-ma, i-am spus imediat ce am auzit vocea de la celalalt capat.

- S-a intamplat ceva, Deny? Esti ok? i-am sesizat ingrijorarea in voce si nu voiam sa il las sa se ingrijoreze, insa vocea imi tremura si aveam asa mare nevoie de minte lui limpeda acum.

Cel putin mai limpeda ca a mea in momentul asta.

- Am facut-o, Josh, am fost acolo si am facut-o si am asa multi bani in buzunar, ce dracu' fac cu ei?

Am soptit ultima parte, speriat de orice. L-am auzit respirand la celalalt capat, spunandu-mi sa iau un taxi si sa ma duc acasa, iar el pleaca spre mine.

Am inchis telefonul si am inspirat adanc, bagandu-mi mana in buzunar si scotand o bacnota de cincizeci de dolari. Am tras fermoarul si am iesit in strada, facand semn primului taxi care a trecut, insa care nu m-a bagat in seama. Abia al treilea s-a oprit.

*

Eram inapoi in Bushwick. In siguranta, ce-i drept precara, a apartamentului meu, insa ma linistisem. Asta dupa ce am facut trei ibrice de cafea si l-am obligat pe Josh sa bea unul, iar pe celalalt l-am pus intr-o sticla sa il ia cu el. El statea la masa mea din bucatarie, pe unul din scaunele din fier, privind banii aruncati pe masa de mine, in nevoia de a ma distanta un timp de ei. I-a numarat el, erau cinci sute.

- Cinci sute pentru o noapte, Josh? Ce e asta? Ce inger din cer s-a pogorat asupra mea pentru asta? Tu muncesti o luna jumate pentru ei si eu, la dracu, eu intr-o noapte i-am facut?

"A-i face" suna mult prea urat pentru urechile mele insa era singurul verb la care ma puteam gandi, in timp ce in mintea mea era furtuna.

- Jayden, calmeaza-te, vocea lui Josh imi inunda bucataria desi vorbise intr-un ton mult mai jos decat mine. S-a terminat. Ii ai, clubul ala e in Queens, pentru numele lui dumnezeu, nu ti se intampla nimic, nu te cunoaste nimeni, nu ai avut ID-ul la tine, doar calmeaza-te si foloseste banii asa cum trebuie.

Aveam nevoie de Josh. Aveam nevoie de vocea lui si de ratiunea lui pentru ca a mea era scuturata acum prea tare, aveam nevoie sa il aud spunandu-mi ce sa fac si de ce sa nu ma tem, sa ma aduca din nou cu picioarele pe pamant.

- Josh, ramai te rog la mine in seara asta, pot sa dorm eu pe jos, doar te rog, ramai.

Mi-am gasit vocea mult mai subtire si mai nesigura decat voiam sa admit sa este. Mi-am auzit prietenul razand scurt.

- Deny, am impartit un pat ani de zile si propui sa dormi pe jos? Normal ca raman la tine, deja i-am spus lui Nathan ca nu am idee cand si daca ma intorc. Si, in plus, stii ca o sa sfarsim imbratisati cumva, care e rostul sa ne deranjam?

Ma calmasem. Era obisnuit sa fiu singur si asta nu ma afecta, dar acum aveam nevoie de oricine langa mine si Josh era aici, slava domnului, si nu imi pasa ca dormim inghesuiti in acelasi pat sau ca dorm eu pe jos pe podeaua tare si rece, trebuia sa fie cineva cu mine.

Josh propusese sa mergem la supermarket. Am acceptat, pentru ca trebuia sa scap cumva din bani, iar dumnezeu stie cand facusem utima data cumparaturile cum trebuie. Niciodata, mi-a soptit o voce in spatele capului, insa am ignorat-o. Am facut o lista, scriind tot ce imi trebuie si toate alimentele neperisabile la care m-am putut gandi. Era o lista nu prea lunga, nu stiu daca totul costa mai mult de cincizeci de dolari, insa Joah imi spusese ca daca este, o sa mai adaugam acolo. Am incuviintat si l-am lasat pe el sa iasa primul, ramanand sa incui usa.

Magazinul era aproape gol, si ne-am plimbat in el pentru cel putin doua ore, si am cumparat carne, carne reala, cand nici eu si nici Josh nu mai stiam ce e gust are cu adevarat carnea. Am umplut caruciorul, intr-o incercare disperata de a scapa de cat mai multi bani.

Am platit tot, aveam probleme sa caram toate cele patru place, dintre care trei pline pana al refuz, insa Josh a spus sa nu luam un taxi si nici macar autobuzul. Nu intelegeam, insa am acceptat sa mergem pe jos. Afara abia incepuse sa se intunece, iar aerul era rece si jacheta mea prea subtire -Imi trebuie o geaca noua, cealalta e roasa la maneci-, insa adierea vantului ma linisti. Mainile imi erau intr-o stare de amorteala placuta, sunetul pasilor lui Josh ma linisteau cu gandul ca e langa mine, si totul era calm, asa ca, probabil pentru prima data de aseara, inima imi batea din nou in ritmul ei normal.

Era totul bine.

Eram bine.

Eram ok.

*late christmas present? sorry*