Scuuzee ca am poostat asa tarziuuuu ... dar ce sa fac cu scoala astaaa... :*
LECTURA PLACUTA !
__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________
Capitolul 2.
Mă trezesc, îmi fac un duș rapid, mă schimb în uniformă și iau micul dejun repede apoi mă târăsc până la școală. Îmi era puțin rău dar nu vroiam să o îngrijorez pe Laura și soțul ei.
Ajung la școală nu știu cum și mă așez în banca mea. Îmi scot cărțile și ora plictisitoare de română începe.
Sunt pe jumătate adormită și îmi vine să vomit. Profa mă privește întruna :| da fă o poză așa îți durează mai mult, cretin-o.
Mă întreabă ceva dar nu aud întrebarea așa că răspund cu
- Nu știu. -
- Cum nu ști ?! - țipă ea la mine . -
- Domnișoară Sttanford, nu mă simt prea bine. Pot să mă duc la cabinet ? - întreb amețită.
- Sigur. - spune puțin îngrijorată.
Acum ești îngrijorată ?! pfff
Merg spre cabinet, și ”norocul” meu apare din nou :| dau peste un tip. . . 2 metri și jumate, vre- 60 de kilograme și un păr negru nespălat cu niște haine hidoase.
- Scuze - spun eu.
Mă plesnește ?!
- Ce ai mă ?! - țip eu. - am zis scuze !
Mă plesnește din nou.
- Morți măti de băț de doi metri, mișcăte că nu am loc de tine .
- Ce ai zis ?! - urlă el înfigându-mi mâna în păr.
Băgamiaș, chiar azi trebuia să îmi fie rău ?!
- Dă-mi drumul . - spun eu calmă.
Începe să tragă și mai tare apoi îmi rupe câteva fire de păr din cap. A făcut ce cred eu că a făcut ?! Tocmai mi-a rupt aproape o șuviță de păr.
- Morți măti de idiot. Hai ce mai aștepți, dă-te mare golan că poți să bați o fată. Dute-n . . . nu ești bun la nimic.
Îmi bagă iar mâna în păr și când era aproape dă mă dea cu capul de un dulap. cineva i-a dat un pumn și a fugit. Eu cad jos, și chiar înainte să leșin îl văd pe blond.
Mă trezesc în pat la cabinet, lângă mine era chiar el. . .
Îmi bagă iar mâna în păr și când era aproape dă mă dea cu capul de un dulap. cineva i-a dat un pumn și a fugit. Eu cad jos, și chiar înainte să leșin îl văd pe blond.
Mă trezesc în pat la cabinet, lângă mine era chiar el. . .
- Ce naiba ?! - țip eu.
- Oh, te-ai trezit - spune el nepăsător.
- Cine era ăla ? - strig eu.
- Probabil unul cu care s-a culcat Bea ca să te bată. - spune el.
- Cine ?!
- Fata de ieri.
- Aia nu e fată, e o târfuliță. - spun eu.
- Nu contează.
Mă ridic și îmi caut în buzunarul bluzei de trening de pe mine oglinda pe care o purtam mereu cu mine.
Mă uit în oglindă și avem fața aproape vânătă și părul ca dracu'.
- Ăsta-i război. - spun eu.
- Spunei doar că nu ești cu mine sau interesată în mine și te va lăsa în pace.
- Ea a vrut război, nu eu.
- Crede-mă nu vrei asta.
-........ - Nu apuc să mai spun nimic căci intră Alexander trântind ușa în urma lui. Se apropie de mine, se așează în pat dândul la o parte pe blond și începe să țipe.
- Ești nebună ?! Ești proastă ?! Ce dacu' nu înțelegi ? Vrei să strici tot ?! M-am săturat de tine până peste cap. Nu vreau să stai la noi, nu vreau să te văd. Doar du-te de unde ai venit ! Nu ne mai face probleme.
O lacrimă îmi curge pe obraz, mi-o șterg repede și apoi ies din cabinet.
Mă îndrept spre clasa târfuliței.
- Unde ești crăcănat-o ?! - urlu eu.
Nu răspunde, o zăresc în una din bănci . Mă îndrept spre ea și
îi dau jos cărțile de pe masă apoi mă așez pe ea.
- Dacă ai de rezolvat ceva cu mine, fă-o singură. Că ai trimis un băiat după mine demonstrează că atunci când am spus că ești o târfuliță am avut dreptate. Atâta timp cât eu pot să am grijă de mine singură cred că și tu poți.- spun apoi plec de acolo.
Mă îndprept spre casă, plângând. Pe drum mă opresc la un magazin de cosmetice și îmi cumpăr ceva ca să ascund fața mea aproape vânătă de Laura.
Ajung acasă și mă duc direct în camera mea.
Mă bag în baie și stau acolo cam 2 ore. Mă gândesc cum de am ajus eu așa ?! Aș vrea să plec de aici dar nu pot până ce mama și tata se întorc. Și mai e și Alexander care îmi spune toate porcăriile alea :| crede că eu nu știu ?!
- Cioc cioc -
- Da ? - strig eu din baie .
- Julieta scumpo nu vi la masă ? - mă întreabă Laura.
- Nu mulțumesc Laura, nu mă simt prea bine. Nu pot mânca acum.
- Ok, dacă ai nevoie de ceva strigă-mă.
- Okei, mulțumesc. - răspund eu din nou.
Ies din baie și îmi iau pijamalele pe mine, apoi cobor după un pahar de lapte.
- Bună seară - spun eu, văzându-i pe toți în living luând cina.
- Bună - spune Alin apoi Laura.
- Hei - spune blondul, iar Alexander mă ignoră.
- S-a întâmplat ceva ? - îl întreabă Laura.
- Mi-a pierit pofta de mâncare. - spune el.
Îmi iau repede paharul de lapte și fug sus, când ajung acolo mă împiedic și vărs paharul de lapte chiar pe cine mi-aș fi dorit cel mai puțin. ALEXANDER !
- Scuze ! - strig eu.
- Asta mai trebuia - spune el - ăsta era tricoul meu
preferat. - continuă, între timp ajunge Laura.
- Îmi pare rău - spun din nou.
- Las-o baltă, mă așteptam la așa ceva. - spune
- Alexander ! - țipă Laura.
- Scuze - spun din nou.
- NU e nimic draga mea. - îmi spune Laura.
Iau paharul de jos și ea șterge podeaua poi plec în camera mea.
Mă trântesc în pat și plâng toată noaptea.
