Capitolul 6

86 5 2
                                    

- Capitolul 6 -

DIN PERSEPCTIVA LUI ALEXANDER

Mă distram așa de bine cu Julietta, și a sunat cretinu' de fratimiu, ca de obicei să strice tot. Când o să înțeleagă că eu nu am fost vinovat de nimic ?

Mă trezesc și o văd pe Julietta în brațele mele, ciudat căci cred că adormisem cu o pernă în brațe. Mă ridic încet, să nu o trezesc dar atunci văd niște prăjituri cu ciocolată arâtau delicios, iau una și era extraordinar de gustoasă. Ea le-a făcut ?




DIN PERSPECTIVA JULIETEI.

Mă trezesc iar Alex nu era în pat, și prăjiturile dispăruseră, pe masă era un bilet

” Vin repede. - Alex ”


- Ok - spun eu cu voce tare, privind ceasul . . era 3 dimineața.

- Ce e ok ? -aud o voce în spatele meu, mă întorc și îi văd pe
Alex cu o sacoșă de cumpărături.

- Răspundeam bilețelului tău.- răspund bucuroasă. - unde ai fost?

- La magazin - îmi răspunde zâmbind.- și acasă, am mai luat câteva haine și am schimbat motocicleta cu mașina mea.

- Oh. - spun eu.

- Deci, luăm micul dejun acum ? - spune râzând.

- Hmmm , da , nu , da , nu , da , nu , DAAAAA ! - spun râzând.

- OK - răspunde râzând și el.

- Ce ai cumpărat ? - Întreb curioasă.

- Pâine, margarină, gem , lapte , cafea , ciocolată caldă, biscuiți, cornulețe, ouă , ulei . . .

- De câte ori vom lua micul de jun ? - întreb râzând.

- De câte ori vrei tu. - îmi răspunde.

odododo dulceeeeee :x

- Ce ai cumpărat ? - Întreb curioasă.

- Pâine, margarină, gem , lapte , cafea , ciocolată caldă, biscuiți, cornulețe, ouă , ulei . . .

- De câte ori vom lua micul de jun ? - întreb râzând.

- De câte ori vrei tu. - îmi răspunde.

odododo dulceeeeee :x


- Deci, cu ce începem ? - întrb eu.


El se apropie de mine, mai mult, mai mult ne priveam în ochi iar buzele noastre erau la o distanță de 5 centimetri, apoi mă sărută.


- Hmm, ce dulce e micul de jun. - spune zâmbind.


Eu, ca de obicei, mă înroșesc la față.

- Poftim. - îmi spune oferindu-mi borcanul de nuttela - vrei ?

- Da. - răspund zâmbind

I-au borcanul și o linguriță și mă așez în pat, el se așează lângă mine.

Mă uit la el, se uită la mine și începe să râdă apoi apropie mâna lui de fața mea și îmi ia puțină nuttela de pe față și o mănâncă.

Ne batem cam o jumătate de oră pe borcan și terminăm amândoi de nuttela până în cap.

- Eu prima la baiee - țip eu sărind de pe canapea. Alex mă prinde de mână și mă sărută.

- Aș prefera să îți fac eu baiee - spune amuzat adunând parte din nuttela de pe fața mea.

Încep să râd și o iau la fugă, el fuge după mine și mă prinde, îmbrățișându-mă pe la spate îmi șoptește :

” Facem baie împreună ? ”

Iarăși mă înroșesc la față, iar el continuă.


- Am adus costumul tău de baie, facem baie acum amândoi ?

- Hmm. . . ce să zic . . - spun eu încercând să îl enervez.

El mă duce până la canapea unde bagă mâna în borcanul de nuttela, și cu ce a mai rămas îmi ridică puțin bluza și îmi
împrăștie nuttela pe toată burta.

Încep să râd deaorece mă gâdila.


- Ok, ok - răspund eu. - stai să mî schimb.

- OK - spune el, apoi îmi dă drumul.


Îmi iau costumul de baie, iar el îți pune o pereche de pantaloni scurți și amândoi intrăm în cadă. [ era o cadă de două persoane ]

- Julietta - spune Alex.

- Da ? - răspund eu tremurând.

- Ție frig ? - mă întreabă.

- Nu. - răspund râzând.

- Julietta, - spune el pe un ton calm - îmi pare rău pentru ce
am spus la școală și pentru ce ți-am făcut la tine acasă.

- Nu mai contează. - spun eu calmă - nu trebuia să îți ceri scuze.

- Ba da, trebuia - îmi răspunde el. - nu trebuia să mă port așa
. . dar nu am făcut-o pentru că am vrut să . . . .

- Julietta - spune Alex.

- Da ? - răspund eu tremurând.

- Ție frig ? - mă întreabă.

- Nu. - răspund râzând.

- Julietta, - spune el pe un ton calm - îmi pare rău pentru ce
am spus la școală și pentru ce ți-am făcut la tine acasă.

- Nu mai contează. - spun eu calmă - nu trebuia să îți ceri scuze.

- Ba da, trebuia - îmi răspunde el. - nu trebuia să mă port așa . . dar nu am făcut-o pentru că am vrut ci pentru ca să te feresc de el, de Ștefan.

- Ștefan ? - spun eu surprinsă.

- Fratele meu, cel blond . .

- Ahaa, așa îl cheamă ?

- Da, dar la școală îi se spune Blondu' sau Eddi de la al doilea nume.

- Deci îl cheamă Stefan Edward Miller ?

- DA.

- Și pe tine ? :>

- Tudor Alexander Miller. - răspunde el.

- oh, îmi place numele tău.

- Și pe tine te cheamă Julietta Maria Browen.

- Da - răspund zâmbind.


Terminăm repede baia și ne schimbăm apoi ne băgăm la culcare.


Alex mă sărută de noapte bună și mă i-a în brațe.


Dimineața, când mă trezesc Alex nu era în pat.Ies din dormitor și îl văd discutând la telefon nervos, din nou.

Ies pe terasă repede și îi iau telefonul din mână.

- Alex, nu te mai enerva degeaba. - îi spun cu niște ochi de
cățeluș. - mai este nuttela ?

- Nu, nu mai este. - răspunde Alex încercând să se calmeze.

- Nu te duci să iei și tu ? - întreb cu ochi de cățeluș din nou.

- OK. - răspunde el apoi pleacă.


Iau telefonul și sun la ultimul număr care sunase.


- ALO ?! - se aude de partea cealtă a telefonului, era vocea lui Ștefan. - adu-o odată acasă !

- Blondule, vrei să nu mă mai deranjezi la orice oră ?! - țip
eu.

- JULIETTA ? - tipă el.

- Da, eu sunt. Nu îl mai enerva pe Alexx că mă scoți din sărite. Dacă vreau să stau aici stau și punct !

- Unde ești ? - mî intreabă.

- Nu te privește pe tine. - îi răspund apoi închid.

Iau telefonul meu și o sun pe Laura.

- Alo ? - se aude din partea cealaltă.

- Laura, eu sunt - spun eu încet . - nu mă simt prea bine așa că l-am rugat pe Alex să rămână cu mine. Te superi ?

- Nu scumpo, ce ai ?

-Mă doare burta și capul.

- Oh, ok. Nu mă supăr . I-a un paracetamol ceva și fă-te bine repede.

- ok .

- Ne vedem marți dimineață da ?

- Ok. - îi răspund eu. Apoi Laura închide.

Mă simt prost că am mințit-o dar așa măcar nu va mai trebui să ținem telefoanele deschise și blondu' ăla nu o să ne mai deranjeze.

Alex se întoarce cu un borcan de Nuttela în mână.

- Hei. - spun eu.

- HEI.

- ȚI-a trecut supărarea ?

- Nu prea.

Mă apropi de el și ăl sărut.

- Acum ?

Secretele care ii unesc mai mult ca legătura de sângeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum