Ziua 12

427 31 15
                                    

Trecuse deja o săptămână de când Violet nu a mai primit mesaje de la anonimul ei. Se gândea în sinea ei că el chiar avusese dreptate. Voia din toată inima să-i dea un amărat de mesaj, măcar să știe dacă e bine sau nu, ce face, cum se simte, dar orgoliul ei era unul mare și al lui la fel.

Seara adormea târziu. Și chiar și atunci când dormea, trei ore îi erau de ajuns. Ea doar aștepta mesajul de la el, mesaj ce parcă nu voia să vină.

A mers la baie, rezemându-se ușor de chiuvetă. Răbdarea ei deja dispăruse de mult, iar calmul nu era punctul ei forte. A luat lama din dulap și cu o singură mișcare a făcut sângele să se prelingă pe mână. Apoi au urmat alte câteva tăieturi până când a simțit cum se dezechilibrează și alunecă ușor. Ochii i s-au deschis pentru câteva secunde întâlnind o altă pereche de ochi care o strigau pe nume, apoi totul devine negru pentru Violet.

Anonimul: Mesajele Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum