Crazy Bad Girl 2

9

-Poate... Nu stiu. A zis simplu, ridicand din umeri si facandu-ma pe mine sa oftez tare.

Am vrut sa ii zic cateva cuvinte nu prea frumoase, dar acesta m-a intrerupt.

-La dracu, Kendra, esti sora mea, normal ca nu o sa ii spun daca nu vrei! Ai incredere in mine surioara! A zis usor dezamagit de faptul ca increderea mea pentru el a disparut.

-Multumesc! Am spus, tragandu-mi nasul.

In sfarsit am realizat ca mi-am recastigat fratele. Fratele care mi-a lipsit enorm! O singura persoana mai lipseste din viata mea pentru a fi perfecta, Harry. Acum, probabil ca a plecat acasa pentru ca afara aproape ca se lumineaza.

-Dar sa sti, Harry nu e prost si asemanarea dintre cei doi e izbitoare! Ti-ai dat seama de asta! Mi-a spus si eu am aprobat usor.

-Hai sa mergem jos! Am zis, deschizand usa.

Am coborat in living unde se pare ca cei trei barbati nu au parasit incaperea. Primul lucru care l-am facut a fost sa ma uit dupa Katia si ochii mei s-au marit considerabil cand am vazut-o in bratele tatalui ei. Tatalui adevarat! Harry o tinea in brate si se juca cu buclele ei micute.

Am vrut sa o iau din bratele sale dar am simtit ca sufletul mi s-a rupt cand am vazut cu cata dragoste o tinea si cum se juca cu ea, chiar daca Katia era adormita. Am simtit cum ochii mi se umplu a nu stiu cata oara cu lacrimi pe ziua asta si am ramas la locul meu.

Nu puteam sa o iau din bratele lui. Era prea frumoasa imaginea tata-fiica. Simteam conexiunea dintre ei, simteam linistea care s-a pus in sufletul meu. Ma intreb daca Harry si-a dat seama ca e fata lui.

Holden si-a pus capul pe umarul meu si mi-am dat seama ca statea pe scari, in spatele meu. Ne uitam amandoi la imaginea din fata noastra, de fapt toata lumea din camera se uita la cei doi. Era o imagine parca rupta dintr-un basm.

Mi-am tras nasul si Harry si-a ridicat capul in directia mea. Parea sa realizeze abea acum ca, suntem aici de minute bune.

Ochii lui blanzi, acum s-au facut negri din cauza furiei care punea stapanire pe el. Niciodata nu m-am gandit cum o sa reactioneze Harry cand va afla ca Katia e fetita lui. Nu credeam ca va afla atata de repede!

S-a ridicat de pe canapea, cu Katia inca in bratele lui.

-Unde e camera ei? L-a intrebat pe Louis.

-A treia usa pe dreapta! I-a raspuns acesta si Harry a inceput sa urce scarile.

Josh mi-a facut semn sa ma duc si eu dupa el asa ca m-am intors si am inceput sa urc scarile. Usa Katiei era deschisa, asa ca am intrat direct si l-am vazut pe Harry care o aseza in patut. A acoperit-o cu o paturica albastra, pentru ca eu nu i-am cumparat nimic fetei mele cu roz. Urasc culoarea si nu permit ca fetita mea sa poarte roz. Am inlocuit acea culoare hidoasa cu rosu, albastru si verde.

-De ce nu mi-ai spus? A venit si intrebarea de un milion de dolari.

Mi-am ridicat privirea si mi-am conectat ochii cu ai lui. Ochii sai exprimau doar ura si nervozitate.

-Nu am putut. Harry, iti jur ca am vrut sa o fac. Cand te-am vazut ultima data, pe plaja, erai cu acea fata. Mi-ai spus ca va iubiti si nu am vrut sa iti iau asta. Credeam ca au trecut peste si ca o sa fi fericit cu femeia pe care o iubesti. Ma rog, fata pe vremea aia. Am inganat usor.

-Deci, vrei sa spui ca tu ai stiu din acea zi nenorocita si nu mi-ai spus pentru ca ai vrut sa fiu fericit cu acea curva? A tipat, trezind-o pe Katia.

Am luat-o repede in brate si am inceput sa o mangai pe spate pentru a se linisti.

-Nu ai vrut sa mi-o iei pe aia, dar mi-ai luat asta! A zis, aratand spre Katia.
Acum, o sa fac tot ce pot pentru a iti intoarce favoarea! Deseara la ora 8 sa ii fie gata bagajele, fiica mea vine cu mine! Si daca te gandesti sa pleci cu ea, nu va fi bine! Pit face in asa fel incat sa nu o mai vezi in viata ta! Mi-a tipat in fata si a iesit in viteza din camera, trantind usa in urma lui.

Katia a inceput sa planga. Am anceput sa o leagan din nou, dar nu mergea. Mainile imi tremurau puternic si cateva pete negre mi-au aparut pe retina. M-am sprijinit de perete in speranta de a nu cadea.

Am pus-o repede pe Katia care inca plangea in patut si m-am lasat in jos, picioarele cedandu-mi.

Petele negre de pe retina au inceput sa se mareasca si dureree de cap se amplifica. Mainile imi tremurau precum unui batran cu Parkinson.

Simteam camera invartindu-se in jurul meu. Nu putem sa ma misc sau sa tip. Eram socata si distrusa. Nu poate face asta! Nu imi poate lua copilul! Fata mi s-a umplut cu lacrimi amare si am urlat disperata.

Katia inca plangea in patutul ei si eu nu puteam sa ma ridic de jos. Nu imi puteam ajuta copilul care plangea fara incetare la nici doi metrii de mine.

Am auzit niste pasi alerti pe scari si usa s-a deschis in a doua secunda, pe ea intrand pe rand Louis si Josh.

Louis s-a dus imediat la Katia pe care a luat-o in brate iar Josh a sarit la mine. A inceput sa imi strige numele si sa imi dea palme peste obraji pentru a imi reveni, dar nu puteam face nimic.

Deodata am simtit cum intunericul ma cuprinde cu totul, nu imi mai simteam corpul, simteam ca plutesc.

M-am lasat purtata de vocea demonica care ma purta spre intuneric.