Me, myself and I

64 7 0
                                    

Ma trezesc pe un drum de pietre. Parca acum vad lumea. Mergeam si langa se afla trotineta mea. Imi intorc capul si vad o casa, o casa cu geamuri negre si infticosatoare. Merg si merg pana vad magaziul familiei. Trotineta se zgaltia, dar mai aud sunete. Ma opresc si acele fasnituri se opresc. Oare sunt eu?
Imi continui drumul si ma uit insistent la magazin. Vad portile inchise, asta insemnand ca au inchis.
Casa nu era departe, si ma decid sa merg pentru a ma linistii.
De ce sunt singura? Adica, merg pe mijlocul drumului si nici naiba nu e.
Simt un miros puternic, a toxic. Sunetele acelea de sprei ma asurzeau.
Nu imi era bine. Incercam sa ma misc mai repede pentru a pierde simtul.
Drumul de piatra se opreste brusc. Erau doua parti de asfalt. Stanga, unde se afla magazinul si dreapta unde este casa.
Nu stau pe ganduri, ma duc acasa.
Vad ca populatia se dezvaluie incet, incet.
O batrana sta si ii dau buna seara cum se cuvine.
Era 20:15. Era soarele pe cer, si de asta ma simt mai bine sa zic "buna ziua" decat "buna seara".
Poate doar parerea mea.
Cat am vorbit despre asta am inaintat ceva. Mai erau cativa pasi si ajungeam acasa. Vedeam masina, si acolo era si fratele meu mai mare, Alex.
M-am uitat in spate si am vazut un om cu niste sosete pana la genunchi care era pe bicilceta si se indrepta spre mine.
M-am intors si Alex nu mai era acolo. In masina nu, si nici in apropiere. Amm... Cat am stat sa ma uit la omul acela?
Am marit pasul pana am ajuns in curte. Am vazut-o pa mama arajandu-se. Stiam ca pleaca la munca.
Alex se grabea si el.
Ma saluta politicos si ma saruta pe frunte ca o mama protectoare, apoi pleaca.
Alex plecase si el.
Eram singura, luminile stinse si un aer sperietor ma cuprinde. Frica, spaima si... Si.... Pai eu am incredere in Dumnezeu si el este puterea maxima.
Toti ateei pe care i-am cunoscut au devenit mai bine dispusi de cand cred in Dumnezeu si in puterea Lui.
Am aprins luminile si m-am asezat pe pat. Ma gandeam la calatoria astrala.
Era fermecator. Am vrut sa incerc si eu, dar usa casei se deschide brusc si sunetul ala este nelistitor.
Ma duc sa vad cine e si il vad pe verisorul meu, Radu.
Intra si se duce in sufragetie unde se uita pe Youtube.
Asteptam sa vina Alex. Dar nu mai aparea.
Nu imi puteam lua gandul de la calatoria astrala. Vreau sa intreb daca baiatul de care imi place ma iubeste. Vreau adevarul!
Sunt doua tipuri de oameni:
"Te place, nu-i crede p-aia!"
"Nu te place, e impteuna cu X"
"Bine ca ii crezi pe aia! In cine ai incredere? Huh?"
"Iti spune asa ca sa te simti mai bine, dar nu vrei adevarul?"
"Adevarul?!!! Mama sa vezi ce ii trag una!!!"
Si tot asa.
Au trecut doua luni de cand imi place de el, si nici acum nu mi-a spus in fata daca ma place sau nu.

Inima de pe PamantUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum