TIME

Capitolul 3.

" Mergi naibi mai încet Kara, o sa ne omori. " strigă Iren ținând-se bine de manerul usi de la masina.

" Nu merg atât de repede. " ma plâng eu bătând cu mana in volanul masini.

Am ajuns în New York de vreo 15 minute iar tata a trimis pe cineva sa ne ia cu masina de la aeroport doar ca l-am sunat si i-am spus ca vreau eu sa conduc. Iren se plânge de când a urcat cu mine in masina ca merg prea repede doar ca eu niciodată nu o băgăm în seamă pentru ca delireaza. Merg chiar foarte încet.

Tata mi-a mai spus ca o sa stam la niste prieteni de familie si ca nu trebuie sa-mi fac griji pentru ca au o casă mare si sunt de treabă. As fi vrut sa închirieze o casă pentru noi, nu sa trebuiască sa stam la niste prieteni de-ai tatălui meu care o sa ma sacaie mai tare decat Iren si Jack o fac deja. Nu inteleg de ce a trebuit sa-l m-ai iau si pe Jack cu mine daca deja o sa stau cu 3 persoane diferite pe care nu le cunosc. Tata mi-a spus ca familia asta au un fiu si ca este cu un an mai mare decât mine, asta inseamna ca mai am încă un băiat pe cap.

" Aici este. " spune Jack arătând cu degetul arătător spre o casă albă cu un gard negru. Casa era imensa cu vreo 3 etaje plus parter. Si sa nu mai spun de frumoasa curte plină de flori de diferite sortimente si culori deosebite.

" Oau. " strigă Iren deschizandu-si gura in semn de uimire. " Casa asta e superba Kara. " continua facandu-ma sa-mi dau ochii peste cap.

Da, intradevar era o casă frumoasa doar ca eu preferam sa stam undeva singuri nu cu alți adulți pe capul nostru. După ce ca am scăpat de tatăl meu si de dracusorul de Mellissa, acum trebuie sa stau cu alta familie care o sa ma bată la cap la "ordinele" tatălui meu.

Portile de la frumosul gard s-au deschis lasandu-ne sa intrăm în curtea imensa. Am parcat masina undeva in spatele casei unde se aflau mai multe masini de "fite" si motociclete. Iren si Jack au coborât primi din masina eu coborând imediat după ei. Ne-am îndepărtat de asa zisul garaj si ne-am poziționat toți în fața usi de vreo cinci persoane. Nu am mai stat pe gânduri si am sunat la frumoasa sonerie în forma de urs care avea un mic buton în gura acestuia. Nu am asteptat mai mult de câteva secunde ca usa casei se deschise pe ea iesind o femeie de aproximativ 40 de ani, cu niste ochii gri spre albastru. Părul ei negru era prins intr-un coc dezordonat în creștetul capului. Imbracata intr-o rochie lunga pana la genuchi de culoarea nisipului. Arata destul de bine pentru o femeie de 40 de ani.

'' Buna ziua. '' ne spune femeia politicoasa aratandu-si frumosul zambet. '' Cu ce va pot ajuta?'' continua punandu-si mana stanga peste tocul usii maronii.

'' Buna ziua, eu sunt Kara Forsen '' spun politicos intinzandu-mi mana dreapta in fata pentru a o prinde pe a sa. Si-a dat o palma usoara peste frunte dupa ne-a zambit iar.

'' Imi pare rau domnisoara Kara, puteti intra. '' ne raspunde lasandu-ne sa intram inauntru.

Living-ul era unul imens. Parchetul este unul negru iar pereti sunt coplet albi. Pe o parte si alta erau doua vitrine in ele aflandu-se tot felul de papusi de portelan si multe vase tot din portelan. In mijlocul incaperi se afla o canapea din piele pe care incapeau cred ca mai mult de 12 persoane iar pe peretele din fata acesteia se afla un televizor cu plasma imens. Undeva in stanga incaperi era un bar cu mai multe bauturi, de la alcool la sucuri si de la sucuri la apa. Daca numai living-ul arata asa, ma intreb cum arata si celelalte camere din casa asta care seamana mai mult cu un labirint pentru mine.

'' Kara '' se aude o femeie care imi rosteste numele dintr-o parte a living-ului. Ma intorc pe calcaie pentru a intalni o femeie inalta, slaba cu un par castaniu sin cu niste ochi verzi ca jadul. Este imbracata intr-un costum format dintr-o fusta stramta pana la genuchi si un sacou pana mai jos de buricul acestei. Arata bine femeia. " Eu sunt Anne si el e sotul meu Davis. " spune arătând spre un bărbat înalt cu niste bucle întunecate si cu niste ochii albastri ca marea.