Five Seconds Of Love; Byun Baekhyun

1.0. Albul se transforma in Negru

-Din Perspectiva Naratorului-
Poate stiti acel moment cand intalniti o persoana noua in viata voastra si credeti ca prietenia voastra va dura si dupa ce corpurile voastre vor fi ascunse si uitate sub o mare de pamant iar sufletele voastre isi vor face veacul in Rai. Dar, sa fie oare asa? Desigur, doar pentru ca nu sunt eu cine stie ce expert in prietenie si sentimente in general, asta nu inseamna ca nu imi pot spune opinia despre acest lucru, nu? Daca ar fi sa ma intrebi pe mine, un simplu narator anonim de care lumii si cititorilor acestei carti nu le pasa, as spune ca acesta gandire copilareasca este una fara sens, o adevarata comoara plina cu bogatii care ai putea sa o gasesti intr-o persoana, dar, de asemenea, ai putea lua in calcul faptul ca persoana pe care tu consideri sa fie ocazia ta perfecta de a iti continua viata cu ea, te poate folosi numai pentru niste lucruri de care are nevoie si tu le ai. In alte cuvinte, te poate folosi si apoi te va trata ca pe o carpa. Deci, alegeti prietenii cu intelepciune.
Dar... ai putea pierde o persoana care... chiar iti vrea binele, doar printr-o chestie normala. Dar, din nou, cine sunt eu sa judec? Nu eu fac povestea, doar o povestesc in cuvintele pe care autorul nu si le gaseste. Si uite cum iti poti da dracu viata pe care tu o traiesti, numai din cauza unor persoane nu prea importante si iti poti pierde increderea in oricine numai din vorbe. Cam prea trista povestea asta nu? Dar trebuie sa va dau o mica idee despre ce vrea autorul sa faca in urmatoarele randuri sau capitole,nu? Dar o fac pentru ca am citit din intamplare undeva ca daca stii sfarsitul unei carti, o sa ti se para mult mai interesanta. Dar eu n-am spus deloc sfarsitul, nici autoarea nu il stie inca.
Dar, cum darul meu este sa ma indepartez de subiect excat cat trebuie, un singur lucru mi-a ramas de facut. Sa va spun continuarea actiunii. Dar, e prea devreme. O sa las partea cu Caitlyn un pic mai la urma, dar va veni si ea in curand.
Ne intoarcem la ultima data cand personajul masculin principal povestea, prin capitolul sapte daca nu ma insel, unde Mark si-a revazut mama. Un sentiment atat de placut, sa vezi persoana la care tii cel mai mult intorcandu-se dintr-o calatorie la tine. Mark era incantat, dar, cum tatal lui e o fire foarte secretiva si nu spune niciodata lucrurile legate de serviciul lui, decat doar partenerei lui de viata, dar nici ei nu ii spune tot, ii facu cele trei saptamani pe care le putea petrece alaturi de mama lui un calvar. 
Cred ca n-ati inteles mare lucru din ce am zis inainte, nu? Dar, asta e rolul acestei carti: Dragoste si Mister, ca orice alta carte de pe acest site. V-as spune pe scurt care e faza, dar imi e ca o sa spun prea multe... Dar tot va spun.
Familia Montgomery e o familie instarita formata dintr-un cuplu casatorit cu doi copii, pe care nu as putea sa ii mai numesc copii... Unul este la facultate, ultimul an, iar unul e chiar personajul principal masculin, care e la liceu, in clasa a unsprezecea... Practic, are 17 ani. Cei doi frati nu sunt atat de apropiati, chiar deloc. Poate ca o sa fie, candva in viitor, cand fiul cel mic aproape ca va termina facultatea si i se va alatura tatalui si fratelui lui. Nu stiu, ramane de vazut, daca autoarea vrea sa ajunga pana acolo, desigur. Ar fi frumos totusi sa vina si el la fratele lui si sa stea impreuna, nu? Doar ganditiva cat de multe lucruri interesante ar putea autoarea sa spuna despre cei doi... O sa vorbesc cu ea sa faca asta.
Un lucru pentru care fratele lui il invidiaza pe Mark este relatia lui cu mama acestora. Fiind fratele mai mare, ar putea spune ca parintii trebuiau sa ii acorde mai multa atentie, dar nu! Mama lui il iubea mai mult pe Mark, bla bla bla-uri, neinteresant... Sa trecem la subiect. Tatal lor vrea sa ii dea firma lui Mark dupa ce acesta va implini varsta necesara pentru a o conduce, adica pe undeva la 20-25 de ani. Desi fratele mai mare este vazut mai capabil in general, tatal lor l-a ales pe Mark.
L-a ales cu un motiv. Unul destul de ciudat, pentru mine. Cred ca mai stiti atunci cand Mark s-a despartit de "scorpia" scolii, Amanda. Pai, ca sa va fac totul clar... Nu, cred ca o sa o faca chiar el.
Si acum, pentru ca nu am chef si timp si... starea necesara pentru a va spune tot ce s-a intamplat cu exactitate si cu cat mai multe amanunte, (si cum asta e capitolul 10 si am povestit impreuna cu personajele doar 1 singura zi...) o sa trec peste cateva zile si doar o sa va spun unele chestii.
Intre Mark si Caitlyn lucrurile merg bine, se prefac ca sunt impreuna, si cu toata ura pe care o primesc, dafapt, Caitlyn o primeste, ei tot continua sa faca asta. Caitlyn a decis sa nu ii spuna lui Mark absolut orice, in acel 'orice' incadrandu-se pana si mesajele pe care le-a primit in prima saptamana.
Cum in primul capitol era o simpla zi de aprilie, destul de ploioasa, acum, in momentul in care povestesc e o banala zi din iunie, aproape de sfarsitul scolii, iar vacanta se apropie cu pasi repezi.
In iunie cuplurile se despart ici si colo, si rar daca se mai impaca in aceiasi luna.
In tot acest timp, cu Krystal si Kai alaturi de ea, a facut cunostiinta cu echipa de fotbal a scolii si cea a majoretelor, facandu-si cateva prietene acolo. Dar, Amanda, majoreta sefa daca nu stiati, inca o uraste si mereu se ia de ea si stilul ei vestimentar, dar ce bine ca ai un Mark care sa te apere de fiecare data.
O sa incep subtil. Pauza de pranz. Pe cand cei doi erau la cantina alaturi de restul echipelor si discutau, Mark isi invita colegul de suferinta sa ia masa cu ei.
-Hope! Mark strigase, dar nimic, doar trecuse pe langa ei, ca si cand nimic nu s-ar fi intamplat.
Mark, desigur, fu putin suparat la inceput si nu stia care e faza si ce se intamplase. Desi era iunie si era o caldura afara zici ca-i mijlocul lui iulie, Jackson inca venea cu haine inchise la culoare, numai nuante de negru si gri, hanorace si foarte retras.
-Ma intreb oare ce o fi patit... Azi era vesel! Mark sesiza, dar ceva nu era in regula.
-Ma duc sa vorbesc cu el! Caitlyn se ridicase de la masa si se pregatea sa plece, dar Mark o prinse de mana si o trase inapoi spre el.
-Stai aici sau vin cu tine.
Mark se uita asa intens in ochii ei, simtea cum picioarele ar putea sa ii cedeze in orice moment. Si, desigur, toate privirile pe ei. Desi Caitlyn era o fata destul de timida, si inca nu s-a obisnuit cu ideea de cuplu, a reusit sa treaca peste acest moment si sa ii raspunda "iubitului" ei.
-Ma duc singura! i-a raspuns si a plecat, dar acesta norml ca a venit dupa ea.
In spatele lor, susotelile deja incepusera, cu Amanda, evident, in frunte. Se apropiase de Jeniffer, cea mai buna prietena a ei, si incepura sa discute:
-Jenny, am auzit ca astia doi s-au certat cat de curand! 
-Da, se vede! Nu mai e aceiasi chestie ca la inceput! amandoua au inceput sa rada pentru ele, facand-o pe Krystal sa se intereseze de discutia lor, asa ca s-a prefacut a fi atenta la discutia pe care echipa de forbal o avea despre meciul de peste cateva zile, dar ea asculta fiecare cuvant pe care cele doua le scoteau.
-Ai vazut ce fel se uita Mark la ea? Nu e la fel la cum se uita le mine!
-Da... Sunt atat de ciudati! Nici nu zici ca sunt impreuna! Sau Mark a luat-o doar din mila de hainele ei!si amandoua incepura sa rada din nou de ea.
-Cred ca defapt ea s-a milogit atat de el sa fie cu ea, incat a facut-o doar ca sa scape de ea! In plus, nici nu prea se comporta ca un cuplu, deci...
-Din cate am auzit, Mark nu a facut-o cu ea pana acum!Jeniffer deja intrecea limita pentru Krystal, aceasta devenind deja prea evidenta la ce face; Kai si-a intors privirea spre ea, dar a preferat sa nu se bage.
-Normal ca nu a facut-o! Nici n-a sarutat-o! Se vede ca sunt impreuna de ochii lumii!
Amnadoua incepura sa rada acolo, facandu-i pe toti ceilalti curiosi. Se uitau la ele ca si c and asteptau ceva, si cand cele doua au sesizat privirile tuturor...
-Hei! Amanda incepuse. N-aveti altceva mai important de facut?? In plus, ce vreti de la noi?!
-Pai... amandoua radeati acolo despre ceva si vrem si noi sa auzim, nu? Kyanna, una dintre majorete intreba, iar toti ii dadura dreptate mulatrei.
-Hm... pai eu si Jennifer vorbeam de Mark si Kate. Spuneam ca nu arata deloc ca un cuplu! Adica, nici nu s-au sarutat, nu?
-Hm... Sa stii ca ai dreptate! Desi ei zic ca sunt impreuna, nu prea par a fi!Lay spuse, dar Kyanna il calcase pe picior destul de tare, pe sub masa.
Aproape toti ii dadeau dreptate Amandei, lucru care o facuse pe Krystal sa isi iasa din fire. Mai avea putin si sarea pe Amanda. Bine ca era Kai acolo, altfel nu stiu ce se intampla...
Dar sa ne intoarcem la cuplul nostru preferat, nu? 
Caitlyn s-a asezat la masa unde Jackson era, chiar in fata lui, si se holba la el ca si cand astepta ceva. Peste cateva secunde, Jackson isi ridica privirea asupra ei.
-Ce vrei? Du-te la iubitul tau!ii spune suparat.
-De ce m-as duce la el? Tu esti prietenul meu din copilarie, in plus, stii care-i situatia dintre mine si Mark! sau ai uitat deja?
-Ce fac cele doua persoane pe care le ador? Mark isi facu simtita prezenta asezandu-se langa Jackson si punandu-si mana peste gatul lui, dar acesta imediat i-a dat-o la o parte.
-Lasa-ma in pace! a spus el nervos.
-Hei, Hope! Ce ai? 
Liniste. Doar atat era la masa unde cei trei stateau. Caitlyn se uita la ei, neintelegand ce se intampla intre ei doi.
-Aaa... Inca esti suparat pe chestia aia...a spus Mark punandu-i din nou mana dupa gat. Uite... Nu ai vrut sa ii spui inainte, deja e luata. Asta inseamna ca trebuie sa treci peste! Si chiar daca e cu altcineva, asta nu inseamna ca nu trebuie sa mai vorbesti cu ea!

Chiar daca amandoi stiau despre ce e vorba, Caitlyn era complet de dinafara. S-a pierdut la partea cu "deja e luata".
-Jackson, iti placea de cineva?a spus ea mirata. De ce nu mi-ai spus? Stii doar ca puteam sa te ajut sa fii cu ea...
-Kate, nu te baga! Nu e treaba ta aici!
-Lasati-ma naibii in pace!Jackson a spus suparat, aproape tipand, atragand atentia catorva elevi mai apropiati de masa unde cei trei stateau. Nu stiti voi nimic, asa ca numai spuneti prostii! 
-Jackson! Caitlyn intervenise, dar el deja plecase de acolo; se lasase pe spatarul scaunului cu mainile incrucisate. Despre ce ii spuneai acolo?Caitlyn intreba, dar nici ca se astepta la vreun raspuns.
-Eh... El placea o fata si acum ea e luata. Saracul, nu? Mark a spus ducandu-si mana la ceafa.
-Ce fata? 
-Nu conteaza! Nu poate sa o aibe, deci trebuie sa o uite!
-Mark!
Statuse putin si ofta. Isi puse mainile pe masa, apoi arata cu degetul prin cantina, spunand la fiecare persoana "poate ca e aceea, sau aceea...". Dar ceva se intamplase si venea chiar de la masa unde echipa statea.

------------------------------

  Cel mai lung capitol de pana acum( 1943 de cuvinte). Ma simt mandra ca am reusit sa-l scriu in 5 ore cu pauza de o ora, sa zicem. Daca mai scriu azi un capitol si il postez, imi dati o Milka cu Oreo? :3 
  Scuze, nu m-am putut abtine.

#needitat