Fugi!

Capitolul 3

  În acest moment, toată teama mea mi-ar putea cauza un atac de cord. Lacrimile îmi pedepsesc ochii, dar nu vreau nici pentru o secundă să le las să cadă. Picioarele au început să mă lase în momentul în care ușa s-a închis în urma meași am rămas în aceeași cameră cu diavolul. Mă agăț de ușă începând să o zgârii și să o lovesc cu pumnii. Omul slab și aproape bătrân, îmbrăcat doar într-un capot din mătase cu imprimeu animalic, se apropie de mine, încăpând să îmi atingă corpul și să mă pipăie. Am început să țip, în timp ce lacrimile mi se scurgeau șiroaie pe obraji. Mă împinge spre pat, așezându-se deasupra mea. Scot un țipăt de indignare și frică, în timp de bărbatul se bucură de corpul meu. 

Mă întoarce pe burtă, probabil încercând să-mi desfacă fermoarul rochiei. Încep să lovesc patul cu pumnii și picioarele, agitându-mă sub el. Imediat ce aud fermoarul desfăcându-se, îmi înfig unghiile în pătură. Simt cum șira spinării îmi e brăzdată de săruturi umede și încep să mă agit din nou, gemând de agonie și scârbă. 

Ma zbăteam din toate puterile, de parcă viața mea ar depinde de asta. Și într-un fel clișeic și înfricoșător așa era. Cum era posibil?Să se rescrie istoria oare?Nu pot să trec din nou prin asta. Nu încă o dată. Simt două brațe scârboase, care mă întorc cu fața spre un chip . Ochii ăia reci si mâinile lui... mă făceau să vreau să intru în pământ. Ochii ăia mi se injectează pe retină. Îmi adun toate forțele rămase și aduc picioarele la piept, flexându-le apoi pentru a-l îndepărta la o distanță milimetrică pe bărbatul din fața mea. Râde ironic și se apropie încă o dată, nervii fiind prezenți pe întreaga lui față, iar agonia din privirea mea nu il impresiona. 

Îmi plasez piciorul drept pe abdomenul acestuia, împingându-l. Reușesc într-un final să îl dezlipesc de mine, iar pe fața sa se instalează un rânjet mulțumit, care continuă să se mărească. 

Își strânge mai bine șnurul capotului, iar eu îmi închid fermoarul desfăcut al rochiei. Mă îndrept spre colțul patului, strângându-mi genunchii la piept în timp ce mii de alte lacrimi îmi curăță fața. 

E..era să fiu violată. Era să fiu violată, mintea mea continua să-mi amintească. Acum n-a reușit, dar el m-a cumpărat, asta înseamnă că o să mai încerce. Acest gând îmi face stomacul să se strângă, iar pielea să mi se facă de găină. 

Nu, asta nu se va mai repeta. Nu o să stea 24 din 24 cu mine, deci o să prind eu un moment să scap de tot. Trebuie să existe un cuțit în casa asta, ceva ascuțit sau destul de lung. 

Îmi ridic privirea spre monstrul care acum râde în hohote. Sunetul acela e la fel ca și al lui Zac, prin urmare, timpanele mele preferă să audă sentința la moarte în loc de asta. 

Pocnește din degete, iar în secunda următoare, pe ușa aceea nenorocită intră doi bărbați. Unul este cel de mai devreme, care acum îmi aruncă o privire fugitivă plină de regret, parcă cerându-şi scuze. 

"O alegere foarte bună. Transmiteți-i lui Zac felicitările mele. Sunt sigură că fiului meu îi va face plăcere să o îmblânzească. " spune privind spre mine

Creierul meu se blochează, încercând să proceseze informațiile recente. Dacă "sunt" a fiului său, ce dracu căuta peste mine acum câteva minute? 

Cei trei continuă să vorbească, dar eu nu pot să ascult. Nu pot să fac nimic. Să respir, să clipesc, să fac naiba ceva, dar nu. Corpul meu nu-mi mai ascultă comenzile, fiind paralizat de efortul depus mai devreme. 

Aud ușa cum se închide și îl văd pe monstrul acela cum iese pe ea, împreună cu celălalt gardian. Îmi ridic capul și respir adânc. Bărbatul de mai devreme vine spre mine, așezându-se lângă mine. Îmi șterg lacrimile cu podul palmei și-mi trag nasul.