Îi apuc cu greu mâna întinsă și cobor din Ferrariul negru ce ne-a adus până aici. Înaintăm până la intrarea în clădire, urmând să pătrundem în interiorul acesteia. Brațul lui Zayn era încolăcit în jurul taliei mele, iar din exterior pot să jur că arăta ca un cuplu extrem de fericit și iubitor, însă doar noi știam cât de mult ne prefăceam. Mergem până la cutia metalică ce aștepta în fundul camerei. Ne infiltrăm în interior, urmând ca mult "iubitul" meu partener să apese butonul inscripționat cu numarul 32. Mă încruntat când văd câte etaje am de urcat singură cu el, însă când ușile voiau să se închidă, au fost oprite de două mâini.
"Zayn, ce fericire să te văd. " zâmbește prefăcut
"Cameron." spune Zayn, dându-şi ochii peste cap la vederea băiatului
"La fel de prietenos." râde la propria sa glumă
Îl urmărește atent pe băiatul de lângă mine cum se enervează cu fiecare secundă ce trece, apoi își întoarce privirea spre mine. Ochii au început să îi sclipească și un rânjet i-a apărut în colțurile buzelor. În acel moment mă rugam la Dumnezeu ca Zayn să își aducă aminte de existența mea în această încăpere și să își pună mâna pe talia mea, să facă orice, pentru că sincer, în privirea lui Zayn nu am văzut niciodată acea sclipire vicleană, iar îmi dă într-un fel ciudat mai multă încredere în el decât în orice persoană din această clădire. Mă aruncam practic în dinții lupului, însă chiar nu îmi păsa.
Și pentru prima dată, chiar i-am mulțumit lui pentru că și-a dus mâna în jurul taliei mele. Sentimentul predominant în acel moment a fost siguranța. După mult timp nu mi-a mai fost frică de ce avea să urmeze.
Mi-am îndreptat atenția spre el, uimită când m-a tras mult mai aproape de el, ațintindu-l cu privirea pe cel numit Cameron.
"Și cine e această fată încântătoare? " își întinde mâna pentru a o lua pe a mea
Își îndreaptă buzele spre mâna mea, dar mi-o trag înainte de a o atinge. Mă strâmb, făcându-mi-se greață.
"Înțepată. " râde brunetul
Îmi întorc capul șoptind un "Nesimțit " , făcându-l pe Zayn să rânjească.
"Nu știam că în seara asta o să aduci această domnișoară la întâlnire. " spune cu același zâmbet enervant
"Și ai vrea să îți cer permisiunea, Cameron. " întreabă ironic șatenul de lângă mine, călcat pe nervi
Într-un sfârșit, brunetul și-a șters zâmbetul de pe față, iar ușile liftului s-au deschis, urmând ca pe fundal să se audă un clinchet .
Imediat băiatul acela stresant a ieșit primul, plecând de lângă noi sau mai bine zis de Zayn-prea-multi-nervi. Am ieșit și eu împreună cu el din lift, iar prima persoană care mi-a apărut în față m-a făcut să zâmbesc cu gura până la urechi. Cu toate că avea tocuri de 10 centimetrii, am fugi spre el, luându-l în brațe.
"Gregorio." spun încă zâmbind
"Perrie." spune la rândul lui, sărutându-mă pe frunte
"Ce faci aici?" întreb dându-mă un pas în spate pentru a-i vedea fața
"Lucrez, însă tu..." nu apucă să termine pentru că în următoarea secundă, prezența lui Zayn s-a făcut simțită când și-a dres vocea
"Domnule Zayn." spune Gregorio înclinându-şi capul
Dar el nu răspunde, ci îmi face mie semn că trebuie să mergem. Îi fac cu mâna bărbatului cărunt, urmându-l pe el.
Ajungem în fața unei uși mari, dar când să intrăm, o mână rece îmi atinge umărul gol. Mă întorc spre persoana respectivă, dar când îl văd, frica îmi traversează corpul, iar instinctul de fugă revine.
CITEȘTI
Fugi!
Fanfiction"Ea era tot ce aveam. Păcat că nu a ştiut niciodată." [Atenție, cartea nu este editată, aşa că vă rog să scuzați eventualele greșeli sau nume schimbate.]
