Orbită De Dragoste

Propuneri si decizii

In parc...
- Esti bine? pari cam abatuta, ma intreaba el curiozitatea citiindu-se in ochi, dar mi se pare ca vad si durere, de ce?
- Da pai mi-au venit in cap unele amintiri nu prea placute sau fericite, dar tu?...vad in ochii tai verzi durere, tristete, suparare de ce?
- Pai ma gandeam la mama, spune el punandu-ma pe ganduri, a murit acum doi ani intr-un accident de masina...ce, acum citeste si ganduri? doamne, e perfect!
- Nu, nu sunt nici pe aproape de perfect, crede-ma!
- De unde stii ce gandesc? spun eu si ma ridic de o banca pentru ca ma cam sperie.
- Citit ganduri?...as vrea eu, imi raspunde razand.
- Atunci de unde...nu apuc sa termin intrebarea ca imi primesc raspunsul.
- Ai gandit cu voce tare, spune inca razand parca mai tare si mai cu pofta.
- Aaa...ma cam speriasem, si ma asez inapoi pe banca.
- Cine e vechiul prieten din cauza caruia plangeai?...stau putin pe ganduri si ma gandesc daca sa inventez o scuza si sa ocolesc intrebarea pentru a nu risca sa inceapa iar raurile sau sa ii raspund sincer, adica pana acum pare un tip de treaba si nu stiu cum sau de ce dar simt ca pot sa am incredere in el asta imi inspira, incredere.
Pana la urma ma hotarasc si raspund scurt.
- Alec Perez din a VIII-a E.
- Il stiu, e un prost mai ales daca a facut ingerul din fata mea sa planga.
- Multumesc!
- Pentru?...ma intreaba ridicand o spranceana.
- Pentru ca esti aici incercand sa imi ridici morala chiar daca ne cunoastem abia de o zi sau cateva ore, in loc sa te distrezi cu prietenii sau intr-un club de noapte.
- Stii, nu am mai simtit asta niciodata...simt ca pot sa iti spun orice, ma simt in largul meu cand vorbesc cu tine parca te cunost de o viata.
- Si eu!...recunosc zambind dulce.
- Baiatul care te are e foarte norocos...spune cu vocea slaba si trista, isi lasa capul in jos si stam asa cateva minute pana prind curaj si ii spun.
- Eu nu am avut niciodata pe nimeni...parintii mei au murit cand aveam 2 ani iar de fratele meu nu mai stiu nimic de la 5 ani...cred ca a murit pentru ca ultima data cand l-am vazut era pe patul de spital in stare critica, eu am ajuns la orfelinat dar am plecat anul trecut...si de baieti nu mai spun nimic, adica nu am avut niciodata un iubit, ii spun si scap cateva lacrimi dar le sterg repede.
- Atunci am curajul sa te intreb, Sabina Turner imi faci onoarea de a fi iubita mea?...spune asternandu-se pe fata lui cel mai adorabil, dulce, cuceritor si larg zambet pe care il poate avea un om.
- D...da, reusesc eu sa murmur din cauza socului care inca isi are locul in sufletul meu, dar si din cauza uimirii si bucuriei ce inlocuiesc cu usurinta sentimentul de singuratate pe care il aveam mereu in suflet. Atunci simt doua brate puternice ce ma cuprind intr-o imbratisare si intr-un sarut de zile mari, apasat si se transforma intr-unul pasional, in acel moment nu mai conta nimeni nici gramada de oameni ce se holbau la noi ca la masini straine nici nimic...eram doar noi doi si gradina zoologică din stomacul meu ce nu cred ca imi va da pace prea curand. Intrerupem sarutul din cauza lipsei de oxigen si imi spune:
- Mai facut cel mai bucuros barbat din lume, spune sarutandu-ma inca o data cast pe buze.
- Si tu pe mine cea mai fericita fata!
- O sa fiu primul si ultimul barbat din viata ta, promit ca nu o sa te fac sa suferi niciodata!
- Sa speram...spun oftand fericita.
Se facuse seara asa ca ne luam la revedere si ne ridicam de pe banca, dar se pare ca mergem amandoi catre blocul meu deoarece a vrut sa ma conduca acasa, nu cumva sa paresc ceva. Cand ajungem in fata blocului ne luam la revedere din nou si ma cuprinde intr-un sarut dulce...mama ce buze moi si dulci are. Dupa ce pleaca intru si eu in bloc si urc sus la apartament...of ce ma enerveaza ca fix eu trebuie sa stau la etajul 10. Cand ajung sus beau un pahar cu apa rece sa treaca pofta de mancare, deoarece era ora 11 seara si nu mai aveam chef sa imi fac nimic de manacare. Intru in camera imi iau vesnicele mele pijamale roz cu unicorni si ma pun in pat adormind instant.