Presupuneri

27 3 2
                                    

Astazi e sambata deci am noroc ca nu mai trebuie sa ma trezesc la 6:30, dar se pare ca m-am grabit deoarece incepe sa imi sune telefonul. Numar privat!?
- Buna dimineata raza de soare!
- Cine esti?
- Cosmarul vieti tale, sunt cineva care iti va face viata cu calvar de acum incolo, cineva care nu se lasa pana nu te vede intr-o balta de sange. O sa suferi la fel de mult cum am suferit si eu curvo! Asteapta-te la ce e mai rau de acum incolo, si ai grija cu cine umbli si pe unde. Si inchide.

Inca incercand sa imi dau seama ce tocmai s-a intamplat si ce tocmai mi-a spus acel ,,cineva'' incep sa plang in hohote pana suna din nou telefonul. Cu frica raspund...
- Alo!?
- Buna, Sabina?
- Da, cine e la telefon? Intreb si imi sterg lacrimile ce continua sa curga siroaie pe obraji mei.
- Dylan. Imediat ce aud numele un sentiment de siguranta si liniste se asterne in sufletul meu.
- Aaa...hei, ce faci?
- Bine, ai plans cumva?
- Nu. Sti am ceva de facut, vorbim alta data si cu astea spuse ii inchid in nas. Chiar nu mai am chef de nimic dupa socul pe care l-am tras. Inca ma intreb cine ma vrea la 2 metri sub pamant asa de mult.

Dupa inca cateva ore pe care le petrec lenevind in pat decid ca e timpul sa ma si trezesc, ma ridic in capul oaselor si ma duc la baie sa fac un dus. Intru in cabina de dus si las apa rece sa imi relaxeze muschi deja prea incordati. Imi samponez parul cu samponul meu de levantica si corpul cu gelul de dus preferat adica cu miros de trandafiri. Imi place asa de mult pentru ca dupa ai pielea fina ca a unui fund de bebelus. Dupa ma schimb intr-o pereche de pantaloni scurti si un maieu mov pe care scrie cu alb ,, I hate you ''. Merg in bucatarie si imi fac o omleta cu bacon prajit. Imi suna telefonul a treia oara pentru ziua de astazi si deja ma enerveaza...raspund si deja o iau pe aratura pentru ca cum deschid apelul incep cu injuraturile......
- Ho nebuno!!...imi spune Dylan de cred ca am ramas cu o singura ureche.
- Mai facut cumva nebuna!?...iti arat eu nebuna cand te strang de gat.....
- Gataaa...am vrut sa te intreb daca vrei sa mergem in parc dar se pare ca te-am nimerit cu fata la cearsaf. Imi spune si incepe sa rada.
- Parcul Rozelor, 14:30! Nu intarzia!... tip ca o descreierata ca sa fiu sigura ca ma aude si ii inchid in nas a doua oara pe ziua de azi. Cred ca deja il doare.

E deja 13:30...incep sa ma pregatesc. Dupa ce imi fac un dus luuung imi dau seama ca mai am doar 10 minute sa fiu gata si 20 da ajung in parc. Tot eu ii spun sa nu intarzie si tot eu sunt cea intarziata...of.
In parc....

- Hei, ma saluta si saruta. Haide sa ne asezam imi spune si arata spre o bancuta draguta vopsita roz.
- Ok...ce faci? In intreb incercand sa gasesc un subiect de vorba pentru ca linistea ce sa asternut in jurul nostru imi provoaca o stare de neliniste.
- Bine, tu?
- Bine!

Am vrut sa ii spun de acel apel dubios pe care l-am primit de dimineata doar ca inca nu eram sigura ca pot avea incredere in el, pana la urma ne cunostem abia de cateva zile. Ne-am plimbat prin parc, fiind extrem de tacuti...niciunul nu scotea nici un sunet. Era asa liniste ca ii puteam auzi pana si bataile inimii care nu stiu de ce dar sunt foarte accelerate, oare imi ascunde ceva? Daca el are vreo legatura cu apelul? Daca il cunoaste pe acel om ce m-a sunat? Daca poate e el insusi acel om? Atatea intrebari si nici un raspuns. Cand iesim din parc mai erau doi baieti pe strada, sunt cam dubiosi deoarece aveau fetele acoperite si se pare ca vin grabiti inspre noi. Ma panichez si il iau de mana pe Dylan, in secunda jos sunt prinda de unul dintre ei cu o mana de par si cu cealalta de maini, iar celalalt s-a luat la bataie cu Dylan. Eu am inceput sa plang si sa il rog pe cel ce ma tine pe mine sa imi dea drumul. Dylan cade la pamant si incepe sa primeasca o serie lunga de picioare si pumni fiecare aterizand altundeva. Am inceput sa plang si mai tare si sa ma zbat cand il vad pe Dylan intr-o balta de sange. Da se pare ca sunt o desteapta intarziata, pentru ca aveam doar mainile blocate nu si picioarele...spre norocul meu. Ii plasez un picior unde nu straluceste soarele si imi da drumul acum avand mainile in zona afectata. Ii mai dau un pumn in fata pana cade jos, sar pe el si incep si eu sa ii dau o serie de pumni si picioare cum a primit si Dylan.
- Inceteaza nebuno! Tipa omul de sub mine in timp ce incearca sa se fereasca de tornada de furie din partea mea, desi nu prea ii iesea pentru ca mai mult se pune in fata pumnilor si adrenalinei ce o am acum.
S-a pus cu cine nu trebuia. Dupa ce sunt sigura ca nu se mai ridica de jos merg la Dylan si ii iau umeri in mainile mele si incep sa il scutur sa se trezeasca...vazand ca ,,tratamentul'' meu special nu are efect sun la ambulanta. In 5 minute este aici si il iau pe Dylan cu targa spunandu-mi ca trebuie dus la spital starea lui fiind destul de grava. Decid sa merg acasa pentru ca sunt prea multe evenimente intr-o zi pentru mine si am nevoie se odihna. Cand ajung sus imi fac un dus si dupa ma schimb in pijamale, adormind in secunda unu.

Sa nu fiti prea cruzi cu mine pentru ca e prima carte. 😂☺
La media este melodia ce m-a inspirat la capitolul asta. Nu e prea interesant dar sper sa va placa. Nu uitati sa votati pentru ca m-ar ajuta mult. Astept comentarii despre carte. Puup😘😘
si noapte buna!!

Orbită De DragosteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum