#dedimineata
Ma trezesc un pic incordata.Ma asez stil turceste si imi amimtesc de visul tulburator avut.
Eram eu...singura in fata unei padurii imense si intunecate.
Puteai zarii cateva cadavre decapitate ce atarnau de crengile lumgii ai primilor copaci.
Eram terifiata,cu ochii mari umezi vad cum iese din padure,din intunericul sumbru.
Vine spre mine ranjind,se pozitioneaza in fata mea spunand:
-Trezeste-te printeso,e doar un vis...deocamdata,apoi incepe sa rada zgomotos.
-Offf...de ce eu?
Zic cu o voce inceata.
Ma ridic din pat si ma indrept spre baie.
Imi fac siesta rapid si imi iau repede din dulap o rochita alba asortata cu o pereche de patonfi albi cu pietricele si cateva bratati.
Imi iau geanta impreuna cu portofelul,telefonul si cheile de la masina si gonesc spre prezentarea de moda a mamei prietenei mele.
Este asa de aglomerat in trafic.Oftez sonor si dau drumul muzicii.
Melodia incepe sinistru,stramb putin.
-Arinaaa...sopteste.
-Ce vrei de la mine?ii spun cu voce tremurata.
-Pe tine...Arina!
Spune razand accentuand ultimul cuvant.Raman impietrita la cele auzite.
Restul drumului a decurs normal.
Ajunsa la prezentare, prietena mea Amalia ma intampina sarindu-mi in brate.
-Hei sys!
-Hei crazy!
-Emoti?
-Neah...
-Ok...hai...
Amalia este o fire nebuna,increzatoare si intelegatoare.
Ne cunoastem de la gradinita,iar mamele noastre la fel.
Prezentarea a fost un succes,niste haine superbe.
Acum sunt acasa,in pat cu laptopul in brate.
Interesandu-ma despre paranormal.
