Părinți spioni

Cum să faci impresie

Nu trecuse mult de când mă băgasem la somn știu sigur asta, însă telefomul meu suna încontinuu de câteva minute și puteam să jur că acest telefon îmi va aduce o noapte lungă așa că am inspirat adânc și am luat telefonul de pe noptieră.

-Spune Daniel!

-Avem probleme,probleme mari,avem nevoie de tine și de Dylan chiar acum.

-Osă fim acolo cât de repede putem.spun eu deja căutând prin sertare după îmbrăcămintea potrivită iar asta însemna de obicei haine negre.

De fiecare dată când eram chemată noaptea la servici însemna că trebuie să plec într-o misiune de urgență,iar asta însemna haine negre pe care le asociam de obicei cu înmormântările doar că în misiuni erau doar îmormântările inamicilor.M-am îmbrăcat repede in perechea de blugi negri și muați asortând un tricou de aceeași culoare plus o pereche de teneși,bineînțeles tot negri.Îmi prindeam părul în timp ce ieșeam din cameră și speram că Daniel avusese ideea strălucită de a îl suna și pe Dylan pentru că dacă nu atunci aveam să pierdem și mai mult timp,însă ieșită din cameră îl vă pe acesta așteptându-mă lângă scări pentru a coborâ împreună.Am ales să mergem cu mașina lui tot drumul fiind parcurs în tăcere și foarte rapid.Am intrat amândoi în clădire și de îndată ce am pătruns în încăperea plină de calculatoare l-am ochit pe Daniel care venea spre mine.

-Punemă la curent Daniel și vreau fiecare detaliu.Cineva să îmi aducă o cafea tare imediat!țip eu

-Stăm destul de rău,mai știi misiunea pe care o aveam cu traficanții ăia de droguri?întreabă Daniel, iar eu mă grabesc să aprob după care îi fac semn să continue.Ei bine tocmai ne-au descoperit omul pe care îl infiltrasem și l-au cam omorât,însă problema noastră e alta imediat cum au aflat au început să își facă bagajele.

-Atunci ce dracu mai caut aici Daniel fă-mi rost de 10 oameni eu plec prima de aici cu Dylan poate nu o să fie nevoie de o urmărire,ar fi trebuit să îmi spui de la telefon cât de gravă e situația aș fi plecat direct acolo.spun eu îndreptându-mă grăbită spre ușă.

Când să ies pe ușă dau nas în nas cu fata care plecase să îmi aducă cafeaua cerută.

-Prea târziu scumpete!spun eu răutăcioasă

Am unele momente în care consider că mă comport ca o scorpie cu toată lumea însă doar așa îți poți croii drumul spre succes.M-am urcat intr-unul din SUV-urile agenției și am putut să văd în oglinda retrovizoare cum alți 10 oameni în frunte cu Dylan  îmi urmează exemplul.Am pornit cu toții pe ușa garajului și ne-am îndreptat spre locul unde aveam să îl prind pe nenorocitul din cauza căruia muriseră atâția adolescenți.Primisem rapoarte despre tipul ăsta câteva luni la rând însă sperasem că poliția locală se va descurca însă nu a fost așa,așa că a trebuit să mă ocup eu de asta,însă nu toate misiunile se termină cu bine mereu,tocmai de asta cred că și aveam nevoie de noi recruți poate genul ăla de recruți care sunt mașini de omorâr.Oprisem în fața casei a cărei lumini erau aprinse și am putut zări doi bodyguarzi cu armele ațintite spre noi însă se citea pe fața lor frica.Le-am făcut semn băieților să nu facă nimic însă eu m-am dat jos din mașină mi-am încărcat pistolul după care am tras piedica sub ochii celor doi papă lapte și am tras câte un glonț în capul fiecăruia.

-Amatori!spum eu în timp ce pornisem spre casă

-Era necesar să faci asta ?mă întreabă Dylan

-Sigur că era,uită-te la ei ce bodyguarzi întregi la cap nu ar trage cum văd pe cineva cu o armă , ce credeau că o să îi salut?

Nu am mai spus nimic și am pătruns în casă cu arma pe poziție,acând toate reflexele în acțiune și de îndată ce am intrat în livingul casei am dat peste o adunătură de proști ce țineau armele îndreptate spre noi,numai că nenorocitul șef lipsea.