Revenge

Capitolul 8 - Neliniste

Se apropie ora 4 AM si inca sunt treaz, nu ar trebui sa fie asa, sunt singur in casa si devin paranoic. Asta nu e de bine, sunt in siguranta, dar suntele si imaginile acestea nu ma vor parasi, aud pasi, vad umbre, oriunde as merge in casa asta sunt inconjurat de pasi si de umbre, siluete negre dansand in adancul holurilor si razand, pasi repezi si usori, forme abstracte pe tavan, lumini fara nicio sursa. Trebuie sa ma calmez. Am nevoie sa sun pe cineva altfel voi innebuni aici la propriu. Am luat mobilul si am tastat repede numarul lui Jake sperand ca va raspunde, dar nu a fost asa. M-am dus rapid in camera mea si pe cat de repede am ajuns acolo pe atat de repede am si plecat de acolo, am luat cheile si am parasit casa. Sunt in drum spre vila lui Jake, cel putin afara nu sunt fenomene care sa actioneze atat de nociv asupra mintii mele, chiar acum calc pe frunzele proaspete de pe jos care continua sa cada, desi suntem in mijlocul verii, probabil caldura asta le seaca de puteri, la fel cum face si cu oamenii, dar acum nu e cald, acum e racoare, e un sentiment placut, vantul umed se izbeste usor de suprafetele pielii mele lasand mici senzatii de placere in urma. Si iata-ma in fata casei faimosului Jake. Am ciocanit la usa cat de isistent am putut, dar nimeni nu a dat niciun semn de viata, asa ca am decis sa deschid usa prin modurile mele proprii. Am inaintat pe holurile casei pana am ajuns in camera de zi unde l-am gasit pe Jake dormind cu urechile acoperite de uriasele lui casti de la Sony. M-am dus la el si i-am dat castile jos, acesta speriandu-se de mine, de parca cine stie ce stafie as fi fost.
- Blood! M-ai speriat de moarte.
- In fine. Spun eu cu un ton indiferent. Am venit aici ca sa dorm cu tine. Nu ma simt bine singur in casa si de cand a plecat Aiden... Nu ma mai simt in siguranta in propria mea casa unde am copilarit; ma rog, macar o mica parte din viata mea de copil.
- Poti dormi aici si poti locui aici oricate zile doresti. Eu nu ma supar sa mai am putina companie pe aici. Spusese Jake vizibil satisfacut de ,,oferta" mea.
- A, multumesc.
Dupa ce am mai tras cateva priviri prin locul in care eu si Jake stateam am realizat ca minunatul lui bodyguard nu mai era aici.
- Unde iti e prietenul? Am intrebat eu ironic.
- Doarme.
- Bodyguard-ul tau doarme... Am inteles. Zic eu oarecum socat de faptul ca bodyguard-ul lui dormea, pentru ca, zau asa, nu pentru asta a fost angajat... Ma rog.
- Da, pai, i-am dat o mica pauza, si-a facut treaba bine. Spuse Jake incantat de discutie.
- Jake, s-a intamplat ceva de care nu stiu eu?
- Nu.
- Atunci tipul nu si-a facut treaba. Am spus eu zambind. Un bodyguard niciodata nu doarme cand vine vorba de protectie, mai pe scurt, cand vine vorba de meseria lui.
- Sa zicem. Spuse Jake ganditor si somnoros. Eu ma bag inapoi la somn.
Bineinteles ca isi pusese castile inapoi pe urechi, iar eu m-am ghemuit pe o canapea incercand sa dorm. Nu am reusit sa imi duc la capat misiunea, nu pot dormi. Somnul meu a fost compromis de tot stresul de care am avut parte in ultimele 24 de ore, asa ca am ramas cu ochii deschisi asteptand sa rasara soarele. Nu spun cat de cald imi e in momentul asta. Nu mai rezist o secunda.
- Jake? Jake!
- Ce e?! Iar imi intrerupi somnul!
- Ai o casa de trei ori cat a mea si cu toate astea nu ai un aer conditionat pe aici? Intreb eu iritat de situatie.
- Dar bineinteles ca am, e la baie.
- Aer conditionat in baie? Spun eu dandu-mi o palma peste fata. Tu iti bati joc de mine.
- Nu, nu, Doamne, Blood. Folosesc aerul ala conditionat cand e iarna sa il pun pe optiunea de incalzire.
- Am... Inteles... Spun eu surprins de raspunsul lui, si bulversat, sincer sa fiu.
Dupa ce ne-am incheiat discutia despre aerul conditionat din baie am incercat sa imi inchid ochii, desigur ca iar am esuat. Efectiv nu pot sa inchid un ochi, sunt extrem de dat peste cap si stresat, toata lumea mea a fost intoarsa cu capul in jos, prea multe vesti proaste si obositoare pentru o singura zi. In ciuda faptului ca eram praf de obosit, tot nu puteam dormi. Am iesit pana la piscina lui Jake si am inotat putin sa ma inviorez, sa imi revin din toata mahmureala mea notorie. Luna disparea pe masura ce minutele treceau pe langa mine, cerul capatand o culoare din ce in ce mai deschisa, mai senina si mai linistitoare. Dupa ce m-am plictisit de ,,antrenamentul" meu zilnic am decis sa ies din apa si sa ma culc intr-o camera normala pe un pat normal, nu inghesuit pe o canapea... Pe la ora 7 AM somnul meu a fost intrerupt in forta de tot felul de zgomote. Am coborat sa vad ce naibii se tot intampla jos.
- Pot sa stiu si eu de ce e nevoie sa vociferati in halul asta? Intreb eu nervos.
- Blood, as vrea sa ti-l prezint pe Adam. Spuse Jake entuziasmat.
- In fine, ti-am zis sa ma strigi Logan de fata cu strainii, Jake. Am zis eu in soapta.
- Mda, ma rog.
- Misto nume. Spuse Adam. Mama ta avea hemoragie interna cand te-a nascut - de ti-a dat numele asta - sau ce?
In momentul ala i-am pris domnisorului Adam un pumn de toata frumusetea direct in barbie, acesta punandu-si automat mana peste locul unde a fost lovit.
- De ce dracu' m-ai lovit?! Ma intrebase el urland. Ai probleme la cap, sau ce?!
- Daca mai indraznesti vrodata sa adresezi un singur cuvant oricarui membru al familiei mele, nu vei mai scapa intreg. Sper ca m-am facut inteles.
Jake era socat, ma mir. Ar fi trebuit sa se astepte la asta de vreme ce si-a invitat dracusorul la 7 dimineata in curte sa urle ca un drogat. M-am dus in camera mea trantind toate usile de langa mine, bineinteles ca era si dadaca mea dupa mine.
- De ce l-ai pocnit in halul ala? Intreba Jake furios de data asta.
- Asculta aici, omule. Am apucat sa dorm doar doua ore din cauza circului vostru de jos, ori evacuezi camera asta ori te voi da eu afara in suturi, pe geam.
- Fie. Spuse Jake ridicand mainile. Am plecat.
- Si nu uita sa inchizi usile in urma ta, mi-a ajuns pana in gat balamucul care va iese pe guri.
- Okay!
Am mai tras un ochi pe geam sa vad daca au plecat maimutoii aia. Plecasera, din fericire, dar normal ca eu nu mai aveam somn... Nu stiam ce sa mai fac, eram coplesit de oboseala si secat de orice putere, dar in ciuda acestor lucruri nu imi e somn. Am auzit un sunet infundat venind de sub patura de bumbac, era telefonul meu care era dat pe silentios si vibra nebuneste, un numar ascuns avea chef de farse, vad.
- Logan Carter, aici, cu ce va pot ajuta?
- Logan? Intreba o voce feminina, dar familiara. Eu... Cred ca am gresit numarul, imi pare rau.
- Cum va numiti? Intreb eu suspicios.
- Mary. Zise persoana respectiva. Mary Hunter. Il cautam pe Mason Blood.
- Mary?! Zic eu aproape tipand. Esti in viata! Unde esti? De ce suni de pe numar ascuns?
- Blood. Trebuie sa ne intalnim urgent.
- Fie, unde sa ne intalnim?
- Barul de la plaja ar fi ideal pentru inceput.
Dupa ce mi-a oferit informatia cu privire la locul intalnirii am luat in graba o camasa pe mine, m-am incaltat si am fugit. Ma uitam dupa Mary, dar nu o vedeam nicaieri, cand eram gata sa plec m-a luat ceva de mana.
- Blood! Spuse ea luandu-ma in brate.
- Mary... Am zis eu usurat acceptandu-i calduros imbratisarea. Nu te-am mai vazut de secole, fato. Pe unde ai fost?
- Cand m-ai trimis in Londra am stat cativa ani cu Aiden si apoi am avut parte de niste musafiri nepoftiti. Nu putem vorbi aici despre asta, exista vreun loc mai sigur si mai izolat de restul lumii?
Asta m-a dus automat cu gandul la casa lui Jake, dar nu aveam chef sa mai bat drumul pana acolo, asa ca ne-am dus intr-un colt al plajei mai putin frecventat de oameni.
- Zi-mi ce s-a intamplat, nu omite niciun detaliu.
- Ma dusesem cu Aiden la un bar intr-o seara tarzie de iarna si un tip mi-a facut avansuri.
Cand a spus asta am devenit suspicios, sincer sa fiu, si m-am si inrosit, de parca cine stie ce dulcegarie imi zisese.
- Continua. Spun eu concentrat.
- In fine, ideea e ca tipul facea parte din nu stiu ce mafie de pe acolo si a zis ca va avea grija de noi in curand, apoi a ucis o fata care semana izbitor de bine cu mine si a trimis o poza cu ea pe laptop-ul lui Sam sub ID anonim. Aparent a ajuns si la voi vestea cea falsa.
- Oh, Doamne, daca ai sti ce conflict am avut cu Aiden pe tema asta...
- Ce conflict? Intreba Mary.
- Nu conteaza. Stii cumva despre ce fata era vorba? In poza respectiva, zic.
- Nu am nici cea mai vaga idee, Blood... Stiu doar ca au ucis-o prin intermediul unei supradoze, au incercat sa faca asta si cu mine, dar m-au eliberat sub pretextul ca vor distruge o persoana cu mult mai importanta ca mine, in noaptea aia am parasit Londra si cam pana acum am locuit prin Los Angeles, viata de petrecareti si de burlaci pe acolo, nu gluma. Spuse Mary zambind.
- Zau?
- Da. A fost interesant.
- Si nu ai mai avut probleme cu nimeni pe acolo? Sau de atunci de cand s-a intamplat faza aia din Londra?
- Spre mirarea mea, nu. Nu am mai avut nimic de impartit cu nimeni.
Hai, frate, o cunosc pe fata asta mai bine decat Dumnezeu, sa ma scuteasca de vrajeala ei.
- Zi pe cine ai ucis.
- Pardon? Spuse ea incercand sa isi acopere gura.
- Haide, Mary, nu avem mult timp.
- In primul rand, a fost doar un mexican excitat, ii curgeau toti hormonii pe podeaua din club cand ma vedea. In al doilea rand, am avut deja grija de cadavrul lui si de restul, nimeni nu banuieste nimic, rudele lui au impresia ca a plecat pe undeva prin Canada, avea niste bilete de avion pentru locul ala, ma rog. Cel putin nu sunt eu suspectata.
- Fie. Mary, daca vrei sa am incredere in tine, trebuie sa imi spui mereu adevarul, dar mereu. Spun eu accentuand ultimul cuvant. Stii ca increderea mea este un lucru de lux si nu o acord mai nimanui, mai ales in circumstantele de acum.
- Stiu asta si apreciez ca ai incredere in mine, dar trebuie sa ma crezi pe cuvant cand iti spun ceva. Se numeste cooperare, Blood...
- Sunt si eu constient de asta, nu iti face griji, iti spuneam doar.
Dupa niste momente lungi de liniste, Mary a spart tacerea cu o intrebare destul de provocatoare.
- Hei, bem si noi ceva la barul ala, sau ce facem? Deja s-a inserat de cand stam sa ne holbam unul la altul.
- Da, da. Sigur, ma afundasem in gandurile mele. Sa mergem.
Am pasit pe plaja invaluita de intuneric pana am ajuns la bar. Valurile se reuneau cu nisipul din secunda in secunda, apoi se risipeau, se adunau din nou si tot asa. Spuma alba a oceanului ramanea cateva momente pe nisipul umed si apoi disparea enigmatic. Cand am intrat in bar am fost izbit de mirosul puternic de alcool si de un adevarat val de caldura, nu mai intrasem demult in acel bar, dar nu mi-a luat prea mult sa ma reacomodez. Am cerut tipica mea comanda, vodka tonic, fara tonic. Putin cam lipsit de sens, intr-adevar, dar asa prefer eu de ani buni, deci cui ii pasa? Nu mai stiu exact ce bautura a cerut Mary, dar oricum era una destul de tare, cum ii place ei.
- Si... Ia zi, maestre, ce te aduce inapoi in Stamford? Credeam ca ai renuntat la planurile tale de razbunare suprema.
- A fost mai mult o prostie din partea mea sa renunt la ele, sincer sa fiu, tot ce trebuie tu sa stii e ca eu am revenit.
- Pot sa fiu de ajutor cu ceva?
- Mary... Stii ce parere am despre implicarea prietenilor mei in astfel de planuri... Sunt periculoase.
- Mama ma-sii, Blood, stiu ce fac si stiu in ce ma bag. Sunt perfect constienta.
- Nu am niciun dubiu... Spun eu trantind paharul de masuta barului, cuburile de gheata din el agitandu-se haotic inauntru.
Precum se stie... Nelinistea poate starni multe stari negative asupra victimelor sale, dar in acelasi timp, poate aduce un nou inceput infloritor care poate zdruncina echilibrul dintre viata si moarte, dintre pace si razboi. Precum cele doua cuburi de gheata ce se izbeau furioase in paharul de bautura, la fel de bine se pot izbi si doua destine ale unor persoane diferite, aliantele fiind compromise si anarhia facandu-si simtita prezenta.