Revenge

Capitolul 10 - Severitate

Mergeam spre locul de pe plaja unde se tinea mica si luminoasa petrecere facuta pentru ziua lui Jane, eu fiind urmat de Adam care era gata sa apese pe tragaci si sa ma ucida in fata familiei Casey, a lui Mary si a lui Michael. Schitam o figura agitata si infricosata, eram gata sa fiu ucis, misiunea mea se incheie aici.
*Cu 24 ore mai devreme*
Hashimoto, mentorul meu, s-a intors din Japonia, pentru a vedea despre ce e vorba in legatura cu ,,vanatoarea" de noi investitori cat mai bogati pentru Casey Global; de asemenea, si Jake participa la acest eveniment. Ma antrenam cu el pe plaja, luptandu-ne vitejeste.
- Ma tem ca pierd controlul. I-am spus eu.
- Te-am avertizat cu mult timp in urma ca razbunarea este o cale plina de furtuni. Daca vrei sa ajungi in cuibul viperei, trebuie sa fii si tu una.
Am continuat sa ne luptam, eu plasandu-ma rapid la spatele lui si imobilizandu-l.
- Iti amintesti bine. Mi-a zis el facandu-mi semn sa ii dau drumul.
- Pe un lucru poti conta: ca nu uit niciodata.
- Cum te simti acum ca tintele tale nu mai sunt simple idei, ci carne si oase? Cum poti accepta atingerea fiicei inamicului?
Nu am avut niciun raspuns, m-am uitat trist in ochii lui si apoi am fost trantit automat de nisip fiind imobilizat.
- Sarcina pe care o ai de indeplinit necesita concentrare absoluta. Mi-a zis el rastindu-se.
I-am facut semn sa imi dea drumul, ramaneam fara aer, pentru ca ma strangea mult prea intens de gat.
- Daca lasi emotiile sa te conduca, vei esua.
- Nu voi esua.
- Bine. Fa-ti prioritati fata de tintele din calea scopului tau final. Elimina-le. Unul cate unul la momentul potrivit.
- Sunt doua. I-am zis eu stresat de situatie. Adam este simplu, sau ar trebui sa fie. Apoi, mai este Mary. Ea este o bomba cu ceas.
- Atunci, trebuie sa stai cat mai departe de explozie.
- Cum?
- Implica-ti adversarul final pentru a-ti face munca mai usoara.
- Elizabeth.
*Intre timp la barul lui Michael*
- Iti mai plac clatitele cu afine, nu? O intreba Michael pe Mary.
- Cui nu-i plac clatitele? A spus aceasta zambind. Sper sa nu te superi, ti-am furat o camasa.
- Nu e nimic, sta mai bine pe tine, decat ar sta vreodata pe mine. Ai luat vreo decizie in legatura cu viata ta aici? Vei ramane?
- Da... Dar daca voi ramane in Hamptons, voi avea nevoie de haine noi. A spus aceasta zambind. Vrei sa alegi cateva cu mine?
- Mi-ar face placere. Dar inca incerc sa aflu cum s-ar deschide barul singur. Nici nu-ti pot spune cat de bine e sa te am aici.
- Iar eu nu iti pot spune... Cat de mult timp a trecut de cand nu a mai fost cineva atat de dragut cu mine... Multumesc, Michael...
*Back*
Eram acasa la Jake, in unul din sumedenia lui de birouri. Din cate am inteles, avea o relatie directa cu Adam, inca de cand s-au cunoscut.
- Deci, o scurta recapitulare, in cazul in care ai fost prea ocupat cu partidele de sex cu tanara Casey, pentru a-ti reaminti ce s-a intamplat in ultimul episod din Cronicile lui Adam.
- Imi amintesc, Jake, treci la subiect.
- Dupa ce Adam a terminat cu scuzele, pentru ca mi-a furat cartea de credit, a inceput o urmarire pe Google a lui David Mason. Priveste.
Jake imi aratase o filmare cu Adam stand la biroul lui Jake si cautand informatii despre tatal meu.
- Acum verifica istoricul browser-ului meu. A dat banii catre Casey Global. S-a intamplat cum am vorbit, douazeci de milioane de dolari.
- Retrage-i. I-am spus eu.
- Nu cred ca-i o idee buna.
- Ba da, Jake, nu imi pasa ca vrei sa te joci de-a pionul secret a firmei Casey Global si sa fii micul lor investitor miliardar, ar trebui sa ii retragi.
- Poftim? Daca as retrage banii, voi distruge sansele lui Adam de a deveni un Casey. Blood, cine stie ce va face in continuare?
- Sa speram ca va incerca sa il santajeze pe Sam cu acel discurs. I-am zis eu pe un ton serios.
Kate, inainte sa moara, a facut un discurs despre cum a fost obligata de familia Casey sa participe la complotul creeat impotriva tatalui meu, de a fi ucis.
- Serios? Nu stiu ce sa spun. Am crezut ca ai planuri mult mai diabolice cu familia Casey.
- Am, discursul lui Kate contine informatii, nu probe. Si sa nu uitam ca acel discurs nu se mai afla in posesia lui Adam, ci in a noastra.
- Si nu mi-ai multumit pentru asta. Mi-a spus Jake cu un zambet stramb.
- Iti voi multumi atunci cand Adam va fi scos din peisaj.
Cand Jake era gata sa se retraga l-am oprit, spunandu-i:
- Doar daca, desigur, nu ai vreun motiv anume pentru a-l retine aici.
Jake a ras si mi-a spus:
- Imi voi suna manager-ul de afaceri in dupa amiaza asta.
- Ce-ai zice... Daca l-ai suna acum? I-am spus eu oferindu-i mobilul sau.
Acesta a acceptat oferta si a iesit din camera, sa isi poarte discutia cu manager-ul sau. Am zambit satisfacut si m-am apropiat de laptop-ul sau, introducand stick-ul lui secret, cand am vazut ce a aparut pe ecran nu imi venea sa cred ce vedeam. Un filmulet cu partida de sex a celor doi, Jake si Adam. Facusem ochii cat cepele, apoi am inchis videoclipul, asta m-a pus pe ganduri. Am suras, uitandu-ma pe furis la Jake. Urmatoarea zi, de dimineata, cand imi faceam niste ceai, am avut parte de o vizita neasteptata de la Jane. Aceasta se mutase inapoi acasa, deoarece parintii ei vor divorta in curand.
- Pana la urma parintii mei vor divorta. A spus aceasta oarecum necajita.
- Dumnezeule, Jane, imi pare atat de rau. Pareau atat de... Perfecti impreuna.
- Da, poate cu mult timp in urma.
- Cine stie? Poate asta ar rezolva cateva probleme, probabil vei reusi sa te impaci cu ambii, dupa ce vor divorta.
- Da, cu mama, poate. Cred ca tata ar prefera sa-l aiba pe Adam ca si fiu, decat pe mine. Este greu sa sustin relatia mea si a tatei, avand in vedere ca tatal meu a incercat sa il capteze pe Jake ca si client, de cand firma lui, Nolcorp, a devenit cunoscuta. Presupun ca Adam are un har pentru asta.
- Vom vedea. I-am spus eu schitand o figura ganditoare.
- Ce vrea sa insemne asta? M-a intrebat ea suspicioasa.
- Singurul motiv pentru care investeste Jake, este pentru ca Adam il santajeaza.
- Stai, cu ce il santajeaza?
*Intre timp la casa lui Jake*
Adam se apropia de Jake, aruncadu-i un mic teanc de bani langa farfuria unde se afla mancarea lui Jake.
- Ai idee cati virusi ai aruncat langa pranzul meu? Il intrebase Jake putin suparat. Este un motiv pentru care nu folosesc bani lichizi.
- Calmeaza-te, Inaltimea Ta. Returnez suma pe care am cheltuit-o pe lucrurile cumparate cu cardul tau, asa cum am promis.
- Iti dai seama ca platesti datoria cu banii mei? Spuse Jake punandu-si mainile la piept.
- Incerc sa iti multumesc. Nici nu-ti inchipui cate usi ai deschis pentru mine. Ar trebui sa sarbatorim, sa iesim in oras in weekend. Fac cinste. Iti place South Beach?
- Miami este pentru spiridusi.
- Bine, atunci alege tu un loc. Vreau doar sa petrec putin timp placut cu tine. Spuse Adam apropiindu-se periculos de mult de Jake.
- Monte Carlo este destul de dragut in aceasta perioada a anului.
*Back*
Ma indreptam spre barul lui Michael ca sa o vad pe Mary, trebuia sa vorbim.
- Buna, Michael, este Mary prin apropiere? L-am intrebat eu zambind.
- La cumparaturi de lucruri. Mi-a zis acesta lustruind masutele barului. S-a decis sa ramana pe aici sa isi infrunte demonii.
- Da, se pare ca are multi astfel de demoni. Mike... S-ar putea sa nu fie treaba mea, dar... Ce s-a intamplat cu fiul lui David Mason cand a locuit in casa mea?
- Pai... Imi amintesc ca, atunci cand eram copii, tatal meu a incercat sa imi explice ca tatal lui a fost arestat. Si nu am inteles de ce, pentru ca domnul Mason era mereu un tip simpatic. Dar, cand am mai crescut, am citit totul despre asta, despre cum a fost responsabil de prabusirea avionului plin cu oameni. Iar in ceea ce il priveste pe Blood... Parca ar fi disparut. Cred ca copilaria mea s-a terminat cam in acelasi timp, a fost mai mult decat un frate, pentru mine.
*Flashback*
- Pot sa il iau pe Max cu mine? Am intrebat-o cu lacrimi in ochi pe femeia de langa mine.
- Sunt sigura ca prietenul tau va avea foarte multa grija de caine. Nu-i asa, Michael?
- Va fi foarte ingrijit, jur. A spus acesta agitat.
- Ia-ti la revedere, Blood. Mi-a spus necunoscuta.
Ii inmanasem puiul de labrador plangand si m-am uitat in ochii lui Michael, dupa care l-am imbratisat, insa, automat, femeia aceea ne-a despartit.
- Ma voi intoarce dupa tine, promit. I-am spus eu plangand. Promit ca ma voi intoarce. Ma voi intoarce.
*Flashback ends*
- Nu a fost vina lui. I-am spus eu zambind. Te deranjeaza daca ii dai asta lui Mary?
Ii inmanasem un biletel in care scria sa ne intalnim in fata casei mele.
- Sunt sigur ca poate mai are niste haine pe la mine ramase, de cand statea la mine, acum o luna si ceva.
- Chiar esti o persoana buna, stii asta?
I-am zambit.
- Cand mi-a spus ca de fapt este Mary, credeam ca o sa mor de fericire. Nu o mai vazusem de atatia ani, mi-a spus ca plecase in Londra, mi-a spus totul. Nu imi venea sa cred, apreciez mult ca esti asa bun cu ea. Mi-a spus el zambind.
- Nu trebuie sa imi multumesti. Eu o sa plec acum.
Max era langa mine. M-am pus in genunchi si l-am mangaiat, acesta scotand un mic sunet subtire; i-am spus:
- Sa ai grija de Mike, in regula? Ramai aici.
Cand am ajuns acasa, cineva a ciocanit.
- Vin imediat! Am spus eu, dupa care m-am dus la usa, Mary stand in fata mea.
- Buna, am auzit ca m-ai chemat. Am crezut ca te-ai suparat pe mine. Nu am vrut sa ii spun lui Mike secretul nostru, pur si simplu s-a intamplat.
- Nu vreau sa fie ranit. I-am spus eu.
- Nici eu. Mike a fost singurul lucru bun care mi s-a intamplat... Pe langa tine.
- Tine. I-am spus eu. Este un jurnal in care scriam cand eram in orfelinat. A venit timpul sa afli absolut totul, cu atat mai mult adevarul despre familia Casey.
- Ce adevar? M-a intrebat ea.
Am fost intrerupti de Jane, care venise in casa.
- Dragule? Oh, nu stiam ca ai musafiri.
- E in regula. I-am spus eu. Ea este Mary Hunter.
- Imi face placere sa te cunosc.
- Si mie. A spus aceasta. Am putina treaba, eu o sa plec.
- Poti sa revii oricand. I-am spus eu.
- Mary Hunter? M-a intrebat Jane. Am auzit ca a fost in acelasi orfelinat cu Mason Blood, fiul lui David Mason.
- Da. I-am spus eu zambind. Chiar ea. Cum ai aflat asta?
- Zvonurile circulau repede pe vremea aceea, mai ales pe internet si prin ziare, acel orfelinat avea reclama mare, de vreme ce insusi fiul lui David Mason era acolo. Nu ai stiut? Chiar casa aceasta a apartinut lui David.
- Dumnezeule. Agentul meu imobiliar a uitat sa aminteasca de asta.
- Nu i-am cunoscut, dar tatal meu a lucrat cu David cand au fost ucisi acei oameni.
- Ce oribil, pentru familia ta. I-am spus eu.
- S-a intamplat cu mult timp in urma.
- Ce ai mai facut in restul zilei? Am intrebat-o eu zambind.
- Am decis sa nu ii spun tatei de Adam. Isi sapa singur mormantul, oricum. Am gasit un nou investitor, unul chiar cunoscut, domnul Hashimoto. Cred ca am dat lovitura, sper ca ma vei insoti diseara la el la cina.
- Bineinteles. I-am spus eu sarutand-o.
*Intre timp, la bar*
- Buna, pantaloni fantezie. Vii des pe aici? Ii cumperi ceva de baut unei fete? L-a intrebat Mary pe Jake, acesta jucandu-se cu bautura din paharul sau.
- Nu pricep. Spuse acesta mimand o fata dezorientata. Ai fi putut ciuguli din croissante langa Louvre, dar in schimb, decojesti alune intr-un bar, unde, sa recunoastem, nimeni nu te doreste.
- Cred ca Mike nu ar fi de acord cu asta. La fel si Blood. A imbratisat cu adevarat ideea de a ma avea prin zona, chiar a fost de acord sa folosesc in continuare numele meu real.
Jake facuse o fata nemultumita si dezamagita, Mary spunand:
- Oh, cineva e gelos.
*Firma Casey Global*
- Ati vrut sa ma vedeti, domnule? Intrebase Adam.
- Da. Spuse Sam. Mi s-a adus la cunostina ca ai obtinut sprijinul lui Jake Ross prin intermediul unor circumstante mai putin onorabile. Asa ca, vremea ta aici, la Casey Global, s-a dus.
- Cu tot respectul cuvenit, cui ii pasa cum l-am obtinut? Douazeci de milioane de dolari de la un tip pe care ati incercat sa il atrageti timp de un deceniu.
- Aceasta companie valoreaza de doua sute de ori mai mult, si de aceea, incercam sa evitam orice scandal, cu orice pret. Santajul asupra unui potential client dintr-un portofoliu intra direct in categoria scandalurilor.
- Santajul?
- Caseta de sex facuta cu Jake Ross?
- Caseta de sex? Despre ce vorbiti? Incepuse Adam sa rada nervos.
- Renunta, esti concediat.
- Serios? Cel putin, atunci cand fac afaceri, oamenii nu mor.
- Pardon?
- Vrei un scandal? Concediaza-ma si voi spune intregii lumi ca tu si sotia ta sunteti motivul real pentru moartea acelor oameni din cursa 197. Si acel tip, care a lucrat pentru voi, David Mason, a fost doar un fraier. M-as gandi foarte atent la urmatoarele cuvinte care ies din gura dumneavoastra, domnule Casey.
Dupa ce si-au incheiat discutia, Adam s-a dus la Jake acasa.
- Te-am subestimat, dar si tu m-ai subestimat. A zis Adam aparand din umbra.
- Ma scuzi? Intreba Jake.
- Inca sunt putin socat de faptul ca te-ai expune lui Sam Casey doar pentru a ma ruina. Interesanta idee, filmarea cu o camera ascunsa in timp ce noi intretineam niste relatii intime.
- Am facut caseta aia, ca o asigurare, pentru ca nu aveam incredere in tine. Deci, Adam, cat ma va costa sa te recastig?
- Pai, Jake. Nu vrei sa te joci cu mine. Arata-mi filmarea! Spuse acesta luandu-l brusc de guler pe Jake.
- Fie, o sa ti-o arat.
Dupa ce Jake i-a aratat filmarea Adam a insfacat laptop-ul si l-a aruncat in piscina, apoi a disparut.
*Back*
Eu si cu Jane eram la cina cu Hashimoto. Avand in vedere faptul ca am stat mult timp in Japonia, invatasem limba lor si am profitat de asta la mica noastra intalnire de afaceri, eu jucand rolul translatorului.
- Cruciada ta pentru un viitor construit pe ceva sustinut, din surse regenerabile, este de admirat, precum si cauza pe care o sustin cu mandrie. A spus Jane.
Eu am intervenit vorbind in japoneza, dar in niciun caz despre afaceri.
- Vreau sa te razgandesti in ceea ce priveste investitia alaturi de Jane. Voi furniza fondurile necesare cu cea mai mare placere. I-am spus eu lui Hashimoto.
- Aceasta fata este slaba.
- Spune ca... Este impresionat de cercetarile tale si respecta etica in afaceri. I-am zis eu lui Jane.
- La asa ceva se poate astepta, daca va alege sa aiba incredere in mine, referitor la afacerea sa. Zise Jane.
- Succesul lui Jane in cadrul firmei imi va da acces la dosarele tatalui sau, unde, cu siguranta, este ascunsa dovada nevinovatiei tatalui meu.
- Imi fac griji ca mintea iti e umbrita de catre inima. A spus Hashimoto. Nu lasa sentimentele pe care le pretinzi a le avea pentru aceasta fata sa devina reale.
- Ingrijorarea ta nu este necesara.
- Sa speram ca va fi asa. Spuse acesta ridicandu-se de la masa si plecand.
- Inca mai este nehotarat? A intrebat Jane ingrijorata.
- Nu.
- Ce a spus?
- Este de acord sa investeasca cu tine. I-am zis eu zambind. Cincizeci de milioane de dolari.
Jane a ras, fericirea acaparandu-i tot chipul ce se luminase, apoi m-a luat in brate. Am mers pe jos pana la mine acasa si si-a luat hainele ramase, ca sa se intoarca la mama sa.
- Imi pare atat de rau ca trebuie sa te ocupi cu toate astea. I-am zis eu lui Jane conducand-o.
- E in regula, atata timp cat te am la sfarsitul zilei. A spus ea sarutandu-ma.
Dupa ce a plecat Jane, Hashimoto isi facuse aparitia pe terasa mea.
- Esti indragostit de ea. Mi-a spus el.
- Fireste ca nu sunt.
- Cand ai venit la mine, erai doar un baietel... Atat de multa furie, atat de multa tradare. Nu am vrut sa te antrenez, pentru ca... Emotiile tale... Iti faceau sa-ti fie destinat sa esuezi.
- Nu mai sunt acel baietel. I-am spus eu. M-am separat de emotii.
- Atunci minti.
- Nu te-as minti niciodata. I-am zis eu.
- Atunci, te minti si pe tine. Nu mai pot sa fac nimic pentru a te ajuta.
- Te rog. Nu ma abandona.
- Decizia a fost a ta. Esti pe cont popriu. Spuse acesta plecand.
Un sentiment puternic de tristete, poate prea puternic, imi invaluise toata mintea, doborandu-ma pe loc. Am mers in sufragerie si am adormit pe canapea. Nu stiu, inca, cum ma voi descurca cu familia Casey, tot ce stiu e ca vor plati. Nu numai pentru faptul ca mi-au tradat tatal, ca l-au ucis si ca i-au patat numele cu pacatul lor, ucigand oameni nevinovati din cursa 197 si inscenandu-i lui asta, ci si pentru ca mi-au ucis mama si mi-au luat sansa la o viata fericita... Am de gand sa ii distrug, desi Jane nu e o tinta. Am adormit si m-am trezit peste cateva ore. Azi este ziua lui Jane. Dupa ce m-am imbracat decent Jake mi-a facut o mica vizita cam tensionanta.
- Ai depasit limitele, Blood! Cum ai putut face asta?
- Daca te referi la inregistrarea cu Adam, imi vei multumi intr-o zi. Ti-am facut un favor. I-am spus eu incruntandu-ma si vorbindu-i pe un ton calm.
- Dar am avut incredere in tine.
- Nu poti cladi incredere pe secrete, Jake. Trebuia sa stii asta pana acum.
- Tu vorbesti? M-ai ascuns de colegii tai de la orfelinat si de Dumnezeu mai stie ce.
- Tu ai fost cel care ai incercat sa ma opresti inca din prima zi. Jucandu-te cu inima lui Michael, cumparandu-i barca. Iar acum ai sabotat alianta noastra, pentru ca te-ai indragostit de un o dama masculina de companie. I-am spus eu zambind nervos.
- Diferenta este, ca atunci cand am avut ocazia sa te divulg astazi, nu am facut-o.
- Poate, pentru ca, in adancul sufletului tau, stii ca vorbesc serios atunci cand iti spun ca te voi darama daca imi stai in cale.
- Mesajul a fost receptionat. Spuse el dezamagit si nervos. Am terminat-o cu jocurile murdare.
- Nu ti-am cerut niciodata sa faci parte din toate acestea. I-am zis eu urmandu-l.
- Nu. Tatal tau a facut-o. Blood, el nu a vrut asta pentru tine, iti amintesti? E bine ca s-a dus... Spuse acesta lacrimand. Pentru ca acum nu mai poate sa vada ce ai devenit.
Mici firisoare de lacrimi fierbinti mi s-au prelins pe fata si le-am sters repede, apoi m-am dus sa citesc jurnalele tatei, din nou. Peste vreo doua ore, Jane isi facuse aparitia in camera de zi.
- La multi ani, draga mea. Am spus eu luand-o-n brate.
- Multumesc. A spus ea zambind pana la urechi.
- Ce-ai spune de o petrecere amenajata pe plaja? O masa mare unde sa fie familia ta, impreuna cu noi doi? Eventual sa vina si Mary cu Michael.
- Ar fi minunat. Am sa ii spun mamei si voi pretinde ca a fost ideea mea. A spus aceasta razand.
- Asa sa fie.
Dupa putin timp m-am gandit sa ii fac o mica vizita lui Jake. Statea intins pe sezlong facand plaja la soarele ce lumina generos deasupra micului sau colt de rai unde muzica de buna calitate suna la maxim. Langa linia sa de sezlonguri era o masa unde se odihnea la soare un laptop dezasamblat. Automat, cum m-a vazut Jake, a luat tableta si s-a facut ca nu eram acolo.
- Buna, prietenul internetului! I-am spus eu. Se pare ca, atunci cand ai o cearta cu un prieten.... Ar trebui sa iti ceri scuze.
- Vrei un sfat? Lasa glumele cu caracter specific mie, esti slab in asta.
- Dar cu scuzele, cum ma descurc? Am intrebat eu ingrijorat de situatie.
- Nu sunt expert, dar ma gandesc ca asta ar implica si cuvintele ,,Imi cer scuze.".
- Uite... Spun eu asezandu-ma pe sezlongul alaturat. M-am invatat sa nu am incredere in oameni. Ceea ce s-a intamplat intre tine si Adam m-a prins cu garda jos, dar cred car nu ti-ai propus niciodata sa ma sabotezi.
- Nu, din contra. Tot ce am vrut a fost sa va ajut pe tine si pe tatal tau.
- Oricat de mult urasc sa recunosc asta, ai avut dreptate in privinta lui Adam. Sunt un judecator groaznic al caracterelor.
- Cu totii avem slabiciunile noastre. Am spus eu uitandu-ma in gol. Adam se pricepe foarte bine sa le exploateze.
- Da, acum si-a luat toata munitia de care are nevoie. Mi-a furat camera.
- Cu toate fisierele video din ea?
- Inclusiv tot ce s-a intamplat cu tatal tau, iar acum are toate dovezile de care are nevoie, pentru a-l stoarce de bani pe Sam.
- Sau, daca o jucam bine, sunt toate franghiile necesare pentru a se spanzura singur. De crezi, sau nu, asta ar putea fi o veste buna. Am zis eu.
- Santaj... Nu-i va mai ajunge decat micul dejun. Ca veni vorba, ce mai face Mary?
- Sa speram ca nu va mai sta mult timp in aceasta parte a lumii. M-am asigurat ca Elizabeth stie ca este in oras, spunandu-i lui Jane despre ea.
- Este necinstit. A spus Jake razand.
- Luam lucrurile in ordine. Trebuie sa aflam unde este Adam.
- Stiu eu deja, am montat un sistem GPS in telefonul lui.
- Si unde e acum?
- La un hotel din apropiere.
- Ma anunti cand intra din nou in actiune?
- Inca nu ti-ai cerut scuze.
- Imi cer scuze, Jake. Spun eu zambind si plecand.
Urmatoarea mea oprire a fost la Elizabeth. Voiam sa vorbesc cu ea. Cand am intrat, aceasta a fost surprinsa sa ma vada.
- Elizabeth. I-am spus eu zambind.
- Daca o cauti pe Jane, am crezut ca era cu tine.
- Nu, de fapt, te cautam pe tine. Am sperat ca ma poti ajuta sa gasesc poza facuta de acel fotograf cu mine si Jane, la petrecerea la care ne-am cunoscut. Este prima noastra fotografie si fac un album de vara pentru ziua sa de nastere.
- Esti foarte inventiv. A spus Elizabeth zambindu-mi.
- Ce poti sa-i dai cuiva care are totul? Iar Jane chiar vrea ceva simplu, asa ca...
- Nu poate fi ceva mai simplu decat o petrecere improvizata. O voi pune pe Ashley sa caute numarul de telefon al fotografului, presupunand ca nu este prea ocupata cu petrecerea lui Jane.
- De fapt, ea a recrutat cateva persoane pentru a ajuta... Michael Porter si Mary Hunter.
- Oh.
- Mary este fata care a fost cu Mason Blood in acelasi orfelinat si din niste anumite motive a venit aici. Jane mi-a spus ca tatal lui lucra pentru firma lui Sam, inainte ca el...
- Da, au fost clipe groaznice. A spus Elizabeth intrerupandu-ma.
- Ti-l amintesti pe Blood?
- Vag, saracutul. A spus ea zambind.
- Pai, daca nu este prea ciudat, m-am gandit sa ii invit sa stea dupa petrecere sa rearanjeze, Mike a devenit un prieten foarte bun, iar Mary pare a fi de folos, deci...
- Pare ca deja te-ai hotarat, deci nu-ti pot sta in cale.
- Te superi daca iau racheta de squash a lui Jane, din casa de la piscina, pentru ea?
- Bineinteles ca nu. Sunt sigura ca stii deja drumul.
- Multumesc.
Cand am intrat in casa de la piscina l-am sunat pe Jake:
- Buna, ai avut noroc cu uscarea laptop-ului?
- Sunt din nou in afacere. A spus el fericit. Imagini in direct in 3, 2, 1.
Cautam camera lui Jake, acesta o putea porni de pe laptop-ul lui si astfel ma putea vedea de acolo, ghidanu-ma spre ea.
- Ceva? Intreb eu.
- Este ascunsa la vedere. Presupun ca intr-un rucsac, geanta, pe podea, in coltul de nord-vest. Stai, stai, stai. Intoarce-te cu 10 grade spre dreapta. Mergi inainte.
Am ridicat geanta si am gasit camera, dar mai gasisem ceva, niste medicamente... Ale lui Adam.
- Gata. Am spus eu inchizand telefonul.
- Pleaca de acolo, Adam e la treizeci de metri departare. Blood?
Am sunat la numarul de telefon care era scris pe cutia cilindrica de medicamente.
- Biroul doctorului Kutsch.
- Buna, sunt doctor Jackson Davis. Tratez un pacient al doctorului Kutsch. Am spus eu imitand o voce diferita. Si as dori sa discut cazul cu el.
- Care este numele pacientului?
- Adam Barrol.
- Imi pare rau, va deranjeaza daca mai asteptati cateva minute in telefon? Persoana aceasta a disparut acum cateva saptamani, va voi face legatura cu un detectiv.
- Da, nu ma deranjeaza.
L-am vazut pe Adam venind spre casa de la piscina. Am iesit repede si m-am uitat pe geam la el. Cauta cu disperare ceva, probabil medicamentele.
- La dracu'! A tipat el. Glumesti? Unde sunt?!
A daramat toate lucrurile din calea lui si a spart un tablou unde era o poza cu mine si cu Jane. Am mers la Jake acasa, medicamentele acelea erau antipsihoze, care daca nu erau luate brusc de pacient, acesta avea sa sufere o cadere nervoasa si sa devina violent. Am gasit cateva date despre familia lui.
- Suna-l pe fratele sau. I-am spus eu lui Jake. Sa nu implicam politia in asta. Vezi daca il poti aduce aici, inainte sa raneasca pe cineva.
- Alo? Spuse Alex Barrol.
Alex Barrol este fratele lui Adam, acesta fiind un chirurg.
- Buna, doctore, sunt Jake Ross, din Hamptons, avem o mica problema cu fratele dumneavoastra.
- L-ai gasit pe Adam?
- El ne-a gasit pe noi. Nu isi mai ia medicamentele.
- Asculta, Adam poate fi foarte imprevizibil, daca nu isi ia medicamentele.
- Ne-am dat seama deja.
- Voi veni maine cu avionul...
- Nu, maine este prea tarziu, doctore. Am un avion alimentat in aeroport ce te asteapta, ori vii aici pana la caderea noptii, ori il predam politiei.
- Plec chiar acum.
Dupa ce Jake si-a terminat conversatia l-am sunat de-acasa de la mine.
- Unde e Adam? Intreb eu.
- In avion, in drum spre San Francisco, din cate observ.
- Bun. Am zis eu satisfacut. Si fratele lui? Mai vine?
- Da. Distreaza-te diseara.
- Vrei sa treci pe aici? Il intreb eu.
- Am crezut ca este doar pentru prieteni si familie.
- Deci asta te include si pe tine. Ne vedem mai tarziu.
*Din perspectiva lui Jack*
Dupa ce am inchis telefonul, am observat ca usa era deschisa. Cand m-am uitat in spatele meu l-am vazut pe Adam apropiindu-se de mine cu un cutit.
- Surpriza. A spus acesta. Vreau toate inregistrarile video pe care le-ai facut pe camera aia ascunsa.
- Deja le ai pe dispozitivul acela.
- Nu sunt stupid, Jake. Tipii ca tine fac o copie pentru fiecare porcarie. Cum ii spuneai? Asigurare? Spuse acesta taiandu-mi pielea mainii cu cutitul.
- A fost Jake. Se pare ca Adam este in avion spre San Francisco. Putem pune arma inapoi, in birou, unde ii este locul.
Se auzise asta de pe aparatul care filma camera de zi a lui Blood.
- Vino sus, vreau sa-ti arat ceva. A spus Blood.
- Sunt sigur ca vrei, nenorocitule. A spus Adam. Deci, oricat de importante ar fi treburile pe care ar trebui sa le rezolv cu tine, trebuie sa ajung la o petrecere aniversara. Astept cu nerabdare sa aflu cum a ajuns camera aia tocmai din geanta mea, in casa lui Blood.
- Adam, nu trebuie sa faci asta. I-am spus eu.
- Bineinteles ca trebuie. Il voi intreba chiar eu pe tanarul Blood. Acum, ce sa fac eu cu tine?
*Back*
Toata lumea era la masa inchinand toast-uri pentru Jane. I-am dat mai devreme albumul de vara si a fost foarte fericita. Elizabeth ii facuse acelasi cadou, doar ca erau poze cu ea de cand era mica.
- Oh, cat de inventiv, Elizabeth. I-am zis eu zambind. Merg sa aduc tortul.
Am intrat in casa sa iau tortul si in spatele meu isi facuse loc Adam. Credeam ca a plecat.
- Unde dracu' este? Ma intreba acesta furios.
- Ce faci aici?
- Nu vrei sa te pui cu mine acum! A spus acesta tipand. Unde este camera aia pe care mi-ai furat-o?
- Camera?
- Am vazut o inregistrare de la BFF-ul tau, Jake, stiu ca e aici.
- Nu stiu despre ce vorbesti. Dar ar trebui sa pleci, nu esti bine venit aici.
- Da-mi-o acum, fiu de catea!
- Dispari din fata mea. Spun eu impingandu-l cu putere si revenind la treaba mea. Stii ca familia Casey nu te mai suporta? Te-ai agatat de ei toata vara, cine ii poate invinovati? Jane mi-a spus ca i-ai dat intotdeauna fiori, pana si Ashley crede ca esti un ipocrit mincinos. Cat despre parerea mea, eu te-am vazut mereu in felul in care esti: un mic impotent inadaptat care-si va petrece tot restul vietii cautandu-se din exterior. Zic eu bagandu-i ceva in buzunar.
Cand am vrut sa iau tortul, acesta a zis tinand pistolul meu in mana:
- Oh, Blood.
*Pe plaja*
- Oh, tata, un Breitling. Multumesc.
- Ceasul spune multe despre o femeie. Spuse Sam zambind. Cine este, unde se indreapta.
- Ce deficiente incearca sa compenseze. Spuse Elizabeth zambind. Unde este Logan?
- Cred ca a luat tortul. A spus Ashley.
- Iata-l. Spune ea zambind, vazandu-ma venind cu tortul.
Acestia au inceput sa ii cante lui Jane, eu imi continuam drumul spre masa, urmat de Adam in spatele meu care tinea pistolul in dreptul capului meu.
- La multi ani, draga Jane! Spuse acesta zambind. Logan, ia loc, te rog. A spus acesta continuand sa tina pistolul indreptat spre mine.
Toti taceau si se uitau la mine speriati si albi ca varul. M-am asezat lent, schitand o figura speriata si nejutorata.
- Pune-ti o dorinta, Logan. Spuse acesta sufland lumanarile.
Michael si cu Mary ma priveau extrem de agitati, gata sa sara la lupta. M-am uitat amenintator la Adam si apoi mi-am lasat privirea in jos, el incepand sa vorbeasca.
- Logan Carter... Sarmanul baiat bogat de alaturi. M-ai luat in vizor inca din ziua in care ne-am intalnit. Acum poti sa vezi cum se simte.
- Adam, prietene, pune arma jos.
- Taci din gura, Jane! Spuse acesta intorcand arma spre ea. Ai spus foarte clar ca nu-ti sunt prieten, iar acum, esti pe punctul de a pierde unele lucruri macar o data in viata ta.
- Adam, te implor, nu imi rani copilul. Te rog sa te gandesti la ceea ce faci. Spuse Elizabeth aproape plangand.
- Crede-ma, m-am gandit. Iar de data aceasta, nu familia Casey va ordona lucrurile, ci eu. Acum, ce spuneti de un joculet? Sa ii spunem Adevar sau moarte, eu pun intrebari, iar voi raspundeti sincer, daca nu o faceti, cineva moare. Spuse acesta aratand cu pistolul spre mine.
Mary s-a uitat la mine i-ar eu am dat dezaprobator din cap, in semn sa taca.
- Adam, fii rezonabil, nu vei impusca pe nimeni. Spuse Sam.
- Prea bine, Sammy, tu incepi. Acum, sa ne intoarcem pana la David Mason si vara lui '97. Ai trei secunde sa spui tuturor adevarul despre ce s-a intamplat cu adevarat cu David Mason. Ceasul ticaie, Sammy.
- Adam, te rog! A spus Ashley.
- Fa-o! A tipat Adam. Sau jur, ca inca o data, cineva va muri, pentru ca ai fost prea slab. Spuse acesta apropiindu-se de mine. Intrebarea e, cine?
- De ce nu te calmezi, fiule? Asta nu ii implica pe ei.
- Raspuns gresit.
Acesta a incarcat arma apropiind-o de tampla mea, fiind gata sa apese pe tragaci. Toata scena a fost oprita de fratele sau si de Jake, acestia alergand spre noi. Jake era ranit si plin de sange, cu hainele rupte.
- Adam? Intreba fratele lui.
- Alex... Ce dracu' cauti aici?
Toti eram cu ochii pe Adam.
- Nu am avut vesti despre tine de multa vreme. Mi-am facut griji.
- Parintilor nu le pasa de mine, m-au dezmostenit! Iar tu ai venit pentru a ma inchide iarasi.
- Nu, nu asta. Asta a fost o greseala.
- Parintii vor sa se impace cu tine.
Eu si cu Michael facusem semne intre noi in timp ce Adam cu Alex vorbeau, cand Adam nu era pe faza, fiind atras de fratele sau, eu si cu Mike l-am pus la pamant imobilizandu-l.
- Dati-va jos de pe mine! Lasati-ma sa plec! A tipat acesta.
- Nu mergi nicaieri. Am zis eu dandu-i un pumn in obrazul stang.
Dupa ce a venit si politia, l-au verificat pe Adam de alte arme, in schimb, au gasit portofelul lui Peeter pe care il bagasem eu in buzunarul sau cand eram in casa cu el. Acum el este suspectul principal. Adam s-a uitat amenintator la mine si a fost bagat in masina.
- Logan Carter... Mi-a spus Jake, eu uitandu-ma cu mainile incrucisate la Adam. Afisarea emotiei in timp ce-ti retineai spiritul ninja sub amenintarea armei. Aproape ca ai parut a fi fiinta o muritoare in aceasta seara.
- Exista o prima si ultima data pentru toate lucrurile. I-am zis eu calm.
- Mi se pare interesant ca politia nu a gasit niciun cartus in arma... Arma ta. Am crezut ca mereu tii acel lucru incarcat.
- Nu intotdeauna.
- Nu incetezi sa ma uimesti si... Sa ma ingrozesti, maestre.
M-am dus la Jane si am imbratisat-o lung. Michael uitandu-se adanc in ochii mei si trecand cu Mary pe langa mine, tinand-o de mana.
Constrangerea impactului relational apare intr-unul din cele doua moduri; asta face oamenii sa se desparta... Sau face ca legaturile sa fie tot mai puternice, adunandu-i intr-un obiectiv comun.