Oke. Am postat din nou capitolul pentru ca am unele probleme cu watt-ul si nu s-a postat tot ^^
.
.
.
.
.
.
"Those who look for the bad in people will surely find it."
Am împins cu toate puterile poarta neagră , mi-am netezit rochia cu palmele pentru a nu avea pliuri și am avut grijă să nu uit de zâmbetul ce trona pe fața mea .
Scaunele erau așezate in semicerc in jurul pietrei funebre . Petale de trandafir mov erau asezate pe culuarul ce ducea la scena asezată lângă mormânt . Culoarea aleasă este sigur mâna mamei mele . Mereu am râs cu bătrânul pe seama gamei alese de femeie .
Mi-am proptit picioarele pe scenă și am așteptat să înceapă cântecul ales.
" I am painting in oil, a portrait of a man
Who has taken all the heart aches,
And all the pain he can stand.
I am using all the colors of blue,
I have here on my stand.
I am painting in oil, a portrait of a man."
Și așa am început să îmi amintesc momentele trăite cu bătrânul meu .
Mâinile se legănau în amintirea vantului ce ne mângaia fața în zilele de vineri .
Capul privea cerul ce ne-a păzit în tot acest timp . Pieptul s-a ridicat spre salciile ce ne păzeau .
"I can tell he is dying. I see death in his eyes.
Oh yes I know, I know when he's crying
'Tis my tears, my tears that he cries.
I am so tired of how he feels inside,
I mix the paint with my hand.
I am painting in oil, a portrait of a man."
Căzusem . Căzusem pentru prima oară în fața unei mulțimi . Și am plâns . Am plâns într-un colț al teatrului , sperând să primesc alinarea mamei mele . Dar nu a venit . Singurele cuvinte primite au fost "incapabilitate" și"rușine" .
Aveam noua ani . Nu știam ce se întâmplă , de ce toți se uitau urât la mine . Nu rezistam dacă el nu era acolo . M-a ridicat și mi-a explicat ca dansul ține de exercițiu , dar cel mai important de pasiune . A fost lângă mine și fără el nu învățam ce înseamna arta .
Mișcările mele erau lente și grațioase , exprimând iubirea și fericirea adusă de acest om în viața mea . Dar mi-am dat seama . Mi-am dat seama că nu mai este aici și că am ramas singură . Nu îl voi mai vedea și acum am simțit tristețea provocata de moartea lui .
Corpul mi se zguduia , mânile erau lipite de corp și capul privea tălpile acum lipite de podea . Nimic nu o să fie la fel fără el .
Trei sărituri , două piruete și un suspin . Vântul dansa cu mine , cerul plângea și salciile priveau triste .
"As I paint a wrinkled brow and hair that is turning grey,
Oh tell me how, how can I paint a smile
And eyes that keep turning away?
I am using all the colors of blue
I have here on my stand.
I am painting in oil, a portrait and I'm the man.
A portrait and I am the man."
Trupul îmi era drept , nu respiram , privirea ațintea tulpina celei mai bătrâne salcii . Mi-am dus doua degete la tâmpla și cu cel mai mare zâmbet al meu l-am salutat . Mi-am salutat bunicul ce statea acolo . Poate mă credeți nebună , dar știam ca ma privește. Nu putea rata momentul ăsta . Momentul dedicat lui . Așa că pentru ultima dată l-am salutat si i-am arătat ca sunt bine . Poate pleca , pentru că acum pot avea grijă de mine . Acum pot și asta datorită lui .
Mi-am luat privirea de acolo ca un ultim cuvânt aspura lui și am privit mulțimea . Toți erau în picioare aplaudând si suspinând .
Nu mă interesau . Nu mi se păreau cunoscuți . Singurii oameni ce îmi săreau în ochi erau părinții mei alături de fiica lor și sora mea .
Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost barbatul ce îmi însoțea sora .
Nu l-am putut uita . Ochii lui mi-au amintit eșecul . M-au făcut să cad . Stări multiple îmi zguduiau corpul. Disprețul îmi agita trupul, dar atracția simțită asupra acelui om mă sufoca .
Nu știam ce să fac . Nu înțelegeam ce mi se întâmplă așa că am făcut ceea ce am simțit . Mi-am apucat bocancii și am fugit . Mi-am legat șireturile și cu cea mai mare viteză am ieșit din parcare .
Am așezat cu grijă motorul la locul lui și cu cea mai mare viteză am intrat în apartament . Nu mă simțeam bine asa că am hotărât sa fac ceea ce mă distrage de la gândurile avute .
În drum spre bucătărie , mi-am aruncat hainele de pe mine rămânand in boxerii mei negri . Mi-am deschis boxa din sufragerie și am lăsat vocea Siei să îmi invadeze capul .
Pe blat mă așteptau paharul de sticlă și prietenul meu de suferință , domnul Jack . În timp ce îmi turnam lichidul în pahar , șoldurile mi se arcuiau lasciv pe ritmurile melodiei .
. . .
BOOM !
Am revenit.Examenele strică . Sper să vă placă ce mi-a trecut mie prin cap și îmi cer scuze pentru greșelile făcute , dar mna ..scuza cu 'Examenele au trecut' :)) ;)
