Trebuia să fac o carte și din perspectiva unui băiat!
Salut! Eu sunt Dark și sunt un Alpha. Povestea mea începe după o săptămână de la o întâmplare destul de bizară..
Și acum voi povesti la prezent.. Adică de ce nu?
Mă trezesc cu un picior pe jos și unu pe dulap. M-am obișnuit deja, ce pot spune?
Mă uit la alarmă și văd cum mă trezesc pentru a 16-a oară înaintea ei. Da oameni buni, am numărat dăţile!
Mă dau jos din pat ca un leneș cu o mână pe spate și încerc să-mi trezesc și neuronii. Ei cam rămân în urmă.
Mă duc la baie să-mi fac treburile și pentru că sunt un inteligent uit să închid alarma. O las așa de data asta. Nu-i ca și cum aș fi făcut asta și ultimele 40 de dăţi.
Ies din baie și mă duc în bucătărie. Aud ciorile de afară cum mă cheamă la ele, dar nu le bag în seamă. Scot două felii de pâine și salamul și îmi prepar ceva de pus la cutie.
După asta, ca un copil normal mă duc în camera mea să-mi fac ghiozdanul. Idiotul ăla de coleg nici acum nu mi-a dat cartea la franceză! Nu că m-ar interesa prea mult..
Mă duc pe hol și stau la ușă ca un câine așteptând să găsească tata cheile de la mașină. Data trecută le-a găsit bolul cu mâncare al câinelui meu, Rio. Să știți că e chiar de treabă.. Până când se trezește din somn.
-În sfârșit le-am găsit! exclamă tata obosit.
-Tu ești obosit? Eu ţin în spate o cutie cu chestii nefolositoare! îi spun eu încercând să-i dau de înțeles că vorbesc despre ghiozdan.
-Tu n-ai vârsta mea!
-Toţi adulții folosesc scuza asta.
Ieșim din casă și ne îndreptăm spre mașină. M-am îmbrăcat în timp ce făceam ghiozdanul, cam ca de fiecare dată.
Când ajung la liceu, tata o zbughește cât mai repede pentru a nu da din nou ochii cu fosta lui clădire în care a stat cum stau eu acum, adică ore în șir.
Nici nu intru bine pe ușă că-mi văd prietenul încercând să se dea la o fată. Când se uită la mine, fata vede că are timp și o ia la fugă. Prietenul meu se întoarce înapoi spre ea și când vede că nu mai e, face o faţă ofticată și vine la mine.
-Omule, ai fost creat să sperii fetele!
-Nu mai spune! Și tu ai fost creat să te bată mă-ta și să te pună să dormi pe preș. Că tot veni vorba, ce mai face cartea mea de franceză? Ai hrănit-o bine?
-Abia așteaptă să te revadă!
Clopoțelul sună și mă apucă un moment de panică. Ă.. Stai! A sunat de ieșire. Mereu mă panichez când vin și-l aud.
Mă îndrept spre clasă și pe drum mă întâlnesc cu cea mai stresantă fată existentă în America. Nu ai voie să clipești fără știrea ei! Problema e că e cu o clasă mai mică ca mine, deci îi cam sunt superior.
-Dark! ţipă la urechea mea.
-Să știi că nu trebuie să ţipi, mai ales când sunt lângă tine! spun accentuând ultimul cuvânt pentru a-i da de înţeles că nu sunt surd.
-Vezi că profesoara de biologie te caută!
-Nu eu am dat drumul la broaște de data asta!
-Ok.. Stai! De unde știi?
-Am.. Ghicit? întreb încercând să par nevinovat.
-Cum spui tu.
Intru în clasă și nici nu am timp să scot cărțile că intră profu de engleză. El începe să ne verifice tema și după ce i-o dau văd o privire mai mulțumită. Să înțeleg că nu am încurcat-o cu cea la istorie, nu?
Fără să vreau mă uit cu coada ochiului pe geam și văd pe după un copac o coadă lungă și mare. Probabil am găsit-o pe Rapunzel că altceva nu-mi explic!
Ora se termină și eu mă duc la prietenul meu care am uitat să vă zic că-l cheamă Antonio, dar pe care eu îl strig Anto. Mă uit după el pe hol dar nu-l văd nicăieri. Dacă nu mă învață și pe mine puterea de evaporare îl bat!
-Anto! Cârtiță cu creier de suricată! Vino la mine până nu te fac orez!
Tot holul se uită la mine, iar de la baie îl văd pe Anto fugind. Eu îl opresc și încerc să-l readuc pe pământ.
-Alo! Calmează-te! Te fugărește mă-ta cu cartea de mate?
-M-ai crede dacă ţi-aș spune că Sophia e în cabină cu unul? mă întreabă pronunțând mai încet ultimele cuvinte pentru nu a afla tot holul. Sau mai bine zis tot liceul.
-E vina mea că vrea copii mai devreme? Las-o să facă ce vrea!
Noi doi plecăm de acolo și văd un băiat venind spre Anto.
-Salut! Îmi poți zice ce s-a întâmplat de ai fugit?
-Noi avem treabă! Pa! intervin eu.
-Te-a băgat cineva în seamă?
-Nu, dar ai vrut un răspuns și pentru că trebuia să-ţi dai seama că nu o să-l primești ţi l-am dat eu!
Băiatul pleacă și eu cu Anto ne întoarcem în clasă. Unii îs prea curioși!
După ore, eu cu amicul meu retardat ne îndreptăm spre blocul nostru. Da, stăm în același bloc și mai stăm și unul lângă altul.
Pe drum, după alţi copaci văd încă un lup puțin mai mare decât cel care l-am văzut când eram la școală. Problema e că acel lup era aproape cât un urs, așa că nu știu dacă îl mai puteam numi așa.
Eu intru în apartamentul meu și mă duc să arunc ghiozdanul pe unde apuc.
-Te-ai întors deja? întreabă tata.
-Din nefericire pentru tine, da! Am venit să-ţi fac zilele amare! Și ghici ce!
-Uimește-mă!
-Următoarele 3 zile stau acasă!
