Aleluia! Clădirea morţii e fix în faţa noastră! O văd! O văd cum ambii ochi! O văd CU TOŢI OCHII!
-Dark? întreabă Anto.
-Lasă-mă să mă uit la clădirea care mă va omorî într-o zi!
-Pentru numele lui Dumnezeu Dark! Săptămâna viitoare intrăm în vacanța de vară!
-Păi da.. Dar cine știe ce planuri malefice are școala până săptămâna viitoare?
-Ești paranoic!
-Sunt realist, spun cu o voce de actor din filmele dramatice.
Tocmai acum observ că fata aia a dispărut de lângă noi.
-Auzi.. Unde-i săraca fată?
-Adică cea din spatele tău?
Când mă uit în spate, o văd pe Emma râzând.
-Cum se face că nu mă vezi? întreabă Emma.
-Ești prea scundă, îi spun.
-Defapt, ești tu prea înalt, mă închide ea.
-Ai fost înfrânt de o fată, mă batjocorește Anto.
-Înfrânt? Nu-mi amintesc să fie o luptă, băiatule care se chinuie de 4 ani să-și facă prietenă.
Amicul meu nu mai zice nimic și-și vede de drum.
Aproape când să ajungem, o chestie apare în faţa noastră și ne oprește. Aș numi-o om, dar mi-e greu să cred că asta e. Arată de parcă a căzut dintr-un avion de la 3000 de metri depărtare de pământ, peste el a căzut Titanicul ca un asteroid și "din greșeală" la călcat trenul.
-Copii! Opriți-vă! spune chestia.
-Ce vrei, moșule? spun.
-Tu! se uită la mine. Azi, la ora 16:16, ești în faţa magazinului de lactate.
-Nu mersi, moșule. Nu vreau să-mi dai brânză, lapte, sau ce mai ai tu prin cap de pomană, îi spun.
-Tu doar să vi, spune și pleacă.
Și normal, ca toţi oamenii, tovarășii mei de mers spre școală au pus întrebarea pe care o pun toți după ce vorbești cu o persoană de care ei n-au habar.
-Îl cunoști? întreabă cei doi la unison.
-Dacă îl cunoșteam, probabil nu-i mai ziceam moșule cu voce tare și nu-l mai numeam chestie la mine în cap.
Cei doi se uită ciudat unu la altu și când să ne continuăm drumul, Anto se bagă în gard.
-Doamne, da' prost te-o făcut mă-ta!
-DAAAARK!
Ţipătul foarte cunoscut mie, se aude din școală. Nu, n-am dat de belea.
-Aici eraaai! ţipă ciocănitoarea la urechea mea. Cred că v-aţi dat seama cine e..
-Nu sunt aici, ci peste tot și nicăieri. Sper că ai un motiv bun de m-ai strigat în așa fel încât toată școala îmi știe numele.
-Normal că da! spune ea cu o voce pițigăiată. Am vrut să spun că vreau să vin la tine sâmbătă să.. Curăţăm cărțile! nu e piţipoancă, dar are ceva cu mine.
-Păcat că sunt ocupat! Pa!
Eu plec spre clasa mea, în timp ce sa îmi urlă în urechi și se roagă de mine s-o las și Anto râde în spate ca un psihopat.
-Taci din gură sau vin la noapte și-ţi dau viol!
Întrebarea e dacă se mai poate numi așa..
-Te roooog.... continuă ea.
Fata asta și-o cere. Ceva îmi zice că nu vrea să vină la mine să "curăţăm manuale".
-Hey.. o iau de bărbie și o fac să se uite în ochii mei. Vrei să-ţi spun ceva? Spun cu o voce romantică.
-Da.. se vede ce vrea.
-E un băiat în clasa de alături care sunt sigur că nu s-ar supăra să te satisfacă, spun rece și-o împing.
-Te roooog... continuă.
O să am nevoie de calmante.
-Profesoara e pe scări, spune Anto.
Fug până în clasă și mă pun în banca mea, apoi aștept să intre coțofana.
După ce intră, văd că are o plasă cu ea. Se uită la mine paralizată, iar eu din instinct mă uit în spate, așteptându-mă să văd o tarantulă gigantică. Când mă uit, nimic.
Peste câteva clipe își revine și scoate din plasă niște auxiliare la română. Deja mi-e groază! (...)
A venit și pauza, și cu toate astea vine în clasă creatura enervantă care pot să jur că peste câţiva ani va ajunge în cartea recordurilor pentru cea mai mare trăncănitoare.
-Dacă mă mai sâcâi mult la cap, o să-ţi pară rău că exiști!
Ea continuă, iar eu pentru a scăpa de gura ei, îmi scot căștile din geantă și pun muzică. (Căști care se pun pe cap, nu de-alea de băgat în urechi.. Există așa ceva pentru telefon)
Mă uit pe geam și observ lupul acela uitându-se cu ură la mine. Cred c-o să mor tânăr.
Dintr-o dată mă simt zguduit. Când mă uit, bătaia aia la cap mă zgâlțâie de parcă îs pe moarte și vrea să mă trezesc.
-Calmează-te fă! Ești în călduri? Ce-ai? spun nervos.
-Te rooooog!! se milogește ea.
-Tu n-auzi că nu? Afară! ACUM! urlu la ea.
Când ajung acasă, o să le trimit un mesaj anonim părinților ei să-și pună fata în lesă.
După școală..
-Pa! îmi spune Anto intrând în apartamentul lui.
Buuun.. Să vedem. Deci părinții ciorii.. Da. Așa am trecut-o în telefon.
Bingo! I-am găsit!
"Domnule și Doamnă Steven, vă rog din suflet ca atunci când vă aduceți minunata fiică la școală să o puneți în lanțuri și să-i lipiţi gura cu scoci, și pe lângă asta să o puneți și în lesă.
Cu drag,
O victimă"
Eu zic că sună bine!
