E dimineață, soarele încearcă să-și facă apariția da' nu poate de copaci și eu cu Denis ne plimbăm ca jandarmii.
Uite! Copii care se joacă!
Uite! Un tată cu o fetiță!
Uite! O bătaie! Stai.. Ce?
Îi fac semn lui Denis.
-Alo alo alo! Ce se întâmplă aici? Care a început și ce aveţi? întreabă Denis băgându-se între ei.
-Tu ce vrei, tataie? întreabă unul dintre puști.
-Auzi, copilu'? Nu așa se vorbește cu cineva superior ţie! îi spun.
-Superior zici, hă? Ia să vedem cât de superior ești tu!
Plodu' sare pe mine și începe să dea cu tot ce prinde. Încep și eu să-l atac, dar îmi sare Denis în ajutor și-l ia de pe mine.
Ce copil prost. Eu ziceam de Denis că îi e superior, nu de mine. Dar ce să le faci proștilor?
Dacă mă gândesc mai bine, și eu îi voi fi superior.
-Ajunge cu bătaia! Am văzut destul!
M-am ales cu o vânătaie. Una nu prea frumoasă. Se vede că vârcolacii știu să se bată.
-Ha! Vezi că nu-mi ești superior? Un om n-are cum să-mi fie superior.
Ce are toată lumea de crede că-s om?
-De unde știi tu că sunt om, mai exact?
-N-ai miros de vârcolac, fraiere.
-Ce câine. Miroase pe toată lumea.
Crizatul încearcă să mă facă bucăţi, dar e ţinut de Denis.
-Tu o să mergi la Alpha, copile.
Prietenii ăstuia se uită gură cască când au auzit de Alpha. Vine unul în fugă și se uită mirat la victima din mâinile lui Denis.
-Bună, Beta! O haită mi-a dat scrisoarea asta și mi-a spus să o duc lui Alpha! spune arătându-ne o scrisoare. Poţi să i-o duci tu?
Toţi vârcolacii se uită speriaţi la copil și la Beta. Ah, să înțeleg că ei nu știau cine e Denis. Victima din mâinile lui se uită și mai speriat la Denis.
-Ești Beta? Dar.. Beta a murit!
-N-am murit, copile. Tot aici sunt.
-Nu! Sigur a murit! Și Beta, și Alpha! Doar al treilea la comandă a supraviețuit!
-Despre ce tot vorbești?
Crizat și cu nebunie. Combinația perfectă.
-Hai la tata, spun.
-Și cine e tatăl tău, mă rog?
-Alpha, spune Denis.
