Ingerul pazitor/terminata

Capitolul 7

Seara a sosit repede.Natalia merge acasa.Isi lasa pantofii la usa si ghiozdanul negru pe masa din bucatarie.Parintii sai o asteapta ca sa ia cina impreuna.Sunt tacuti.Fiecare sta cu capul aplecat si mananca in liniste.Nu au certat-o,dar pedeapsa cea mai mare pentru ea e indiferenta.

-Imi pare rau ca nu v-am sunat atunci,spuse Natalia,spargand linistea de mormant care se asternuse.

Dupa cina a mers in camera sa.Si-a pus castile,dand drumul la muzica rock.Printre acordurile ascutite de chitara aude o bataie in usa de la balcon.Deschide usile,iar dintr-odata cineva ii pune mainile la ochi.Ea trage un mic tipat si se intoarce.Este Gabriel.

-M-ai speriat.Nu mai face asta!De cate ori  ma intalnesc cu tine,ma sperii-spuse Natalia,stramband din nas.

-Dar ce-s eu,monstru?!spune ingerul si incepe sa rada

Ea zambi,iar cei doi se asezara pe scaunele mici si albe de pe balconul la fel de micut.Se aude doar cantecul greierilor,care seamana cu o balada prea siropoasa.Aerul curat de vara o mai linisteste pe Natalia.Amandoi privesc la cerul impanzit de stele.Ea e trista.Incearca sa-si puna ordine in ganduri.Gabriel o observa.

-Ce s-a intamplat?

-Parintii mei s-au suparat pentru ca nu i-am anuntat ca raman peste noapte,dar stii ca de fapt am fost nevoiti sa ramanem acolo.Au mai fost si la politie si si-au facut multe griji.

-Mi-a venit o idee.Urmeaza-ma,spuse Gabriel,tragand-o de mana si coborand jos de pe balcon.

-Stai,asteapta-ma,striga Natalia,alergand dupa el.Si acum unde mergem?

-O sa-ti placa si te va mai inveseli.Cand ma plimbam pe aici am vazut un local dragut in care se face karaoke,spuse ingerul,zambind.

 Dupa un timp, o masina neagra,cu numar arab si geamuri fumuri,s-a oprit langa ei.Seful lor le-a dat niste indicatii rapide unor tineri,iar ei au coborat din masina.Gabriel i-a vazut.A tras-o pe Natalia de mana si au fugit amandoi printre blocuri.Inima fiecaruia dintre ei bate cu putere.Ei sunt prada,iar ceilalti sunt vanatorii insetati de sange.S-au apropiat.Gabriel isi desface aripile si ii spune Nataliei sa stea linistita,luand-o in brate si inaltandu-se spre cer.Este precum o pasare maiastra care a scapat dintr-o colivie groaznica.Natalia este dezorientata.Priveste in toate partile  la orasul care nu se mai sfarseste.Se tine strans de Gabriel.Inima ii bate si mai tare.Are in suflet un amalgam de senitmente:frica,surprindere,extaz si poate...dragoste.

Din cerul innorat incep sa cada stropi mari de ploaie care le dau fiori reci amandurora.Ploaia torentiala este insotita de tunete si fulgere luminoase,de parca Dumnezeu ar face asta intentionat.Gabriel o strange in brate si mai tare,protejand-o.Se privesc unul pe altul,iar buzele lor se intalnesc intr-un sarut lung.Simt ca se cunosc de mult unul pe altul si isi completeaza vietile.Natalia este protejata de el.Este singurul ei prieten cu care poate fii ea insasi.I-a schimbat viata in bine,iar ea este totul pentru Gabriel.Ii poarta o iubire sincera de cand a vazut-o prima data,iar asta e cel mai important.

Am terminat si capitolul asta care a fost scris intr-un caiet, la scoala.A iesit asa groaznic din cauza colegilor mei galagiosi care nu ma lasa sa scriu ca lumea. :)) PS: am scris in pauze,nu in ore. ;)) Sper sa-l cititi si pe asta,oricat de nasol ar fi.