Viață pierdută

Capitolul 4

Mâinile lui îmi tot atingeau corpul , mai ales pe talie şi pe sâni.
Eram trează cam de o jumătate de oră , dar stăteam cu ochii închişi .

- Ştiu că nu dormi , pisicuțo!

Mă întoarce cu fața spre el şi îmi sărută obrazul.

- Să fii gata în 10 minute , o să vină doamna Tina cu nişte haine pentru tine.

A plecat ! Slavă cerului.

Mi-am înfăşurat trupul în cearceaf şi m-am îndreptat către baie.
Am dat cearceaful jos şi m-am uitat în oglindă. Scundă , cu părul negru ce-mi acopera sânii . Nu eram slabă , ba chiar aveam de unde să dau jos , dar mă mulțumeam cu ceea ce sunt.
Nimic special.

Ochi căprui care îi vezi la alte 3 miliarde de fete .

Am dat drumul la apa caldă şi mi-am băgat trupul în cadă.

Viața mea a fost lipsită de adrenalină.

La 15 ani am intrat la liceu unde am studiat engleza. Atunci mi-am dat seama că asta vreau să fac. Să învăț pe alții ce-mi place .
În ultimul an de studiu , ai mei mi-au dat vestea căsătoriei cu Erkan , un bărbat de 42 de ani , de o seamă cu tatăl meu.

Nu am mai stat pe gânduri şi am fugit de acasă , cu puținii bani pe care i-am strâns.

Am ieşit din cadă înfăşurată într-un prosop alb.
Pe pat se aflau  o pereche de pantaloni de trening gri deschis cu emblema "Nike" ,scurți şi o bustieră gri la fel şi adidaşi negrii.

M-am îmbrăcat şi m-am dus spre masa de make-ul şi am aplicat fond de ten , fard de sprâncene şi rimel.
Părul l-am lăsat liber şi am coborât la bucătărie.

Casa era plină de linişte. Pe masa am zărit două farfurii cu mâncare.
Am tras scaunul şi am început să mănânc.

Scaunul din fața mea a fost tras, iar trupul lui Leandro s-a poziționat  şi se uita atent la mine.

- Tu te-a învățat mama ta că nu e frumos să mănâci singură?

Las furculița să-mi cadă din mână şi mă uit drept în ochii lui.

- Mama ta nu te-a învățat să nu răpeşti fete?

Zâmbeşte  şi bagă furculița în roşie:

- Asta m-a învățat cel mai bine.

Termin de mâncat şi mă ridic de la masă.

- Stai jos! îmi ordonă pe un ton impunător.

Îmi dau ochii peste cap şi plec spre ieşire.

O izbitură se aude şi mă  uit în spatele meu , cioburi din farfurie ce mai devreme aveau şuncă pe ele , zac acum pe gresia crem.

Se apropie de paşi repezi de mine şi îmi prinde dureros de încheietură:

- Ascultă aici , târfo! Când zic ceva , faci! Fi-ar dracului să fie! Faci, femeie!Să nu te mai prind că faci nazuri că te omor! Te omor! țipă şi îmi dă o palmă.

Duc mâna la lovitură şi lacrimile curg neîncetat. Cu ce am greşit că am parte de aşa ceva?

- Fii atentă! Azi vin ai mei pe aici , să dea dracu să spui că eşti răpită sau ceva de genul ăsta , că ştii ce ți se va întâmpla! Ai auzit?

Dau din cap în semn că "da".

- Treci şi strânge ! După să faci ceva de mâncare şi  să te pregăteşti. Ai înțeles?

- Daa... zic cu vocea tremurată.

- Marş şi fă! 

Am terminat de făcut curat şi mâncare şi mă grăbesc în cameră.