Capitolul 7

627 25 0
                                        

Hmm....era Vineri,deci tata avea sedinta de consiliu a vampirilor,si toti vampirii erau acolo,inclusiv garzile,era sansa mea! Ies pe hol si incerc sa nu fac zgomot,cobor incet scarile si deschid usa incetisor...

Ies afara si fug fara sa fiu vazuta,ma duc iar in padure,si il caut pe David,nu-i nimeni,eram obisnuita sa fiu surprinsa de el,asa ca parca simteam cand era in preajma mea,stau cu spatele in continuare si...

-Nici sa nu te gandesti! tip eu la David

-De unde stiai ca sunt aici? si ma ia in brate

-Am simtit.....ii zic eu uitandu-ma fix in ochii lui

-Sa plecam de aici pana nu vine iarasi tatal tau cu vampirii dupa tine!

-Nu trebuie sa mi-o zici de doua ori! HAI!!!! si atunci ma ia de mana si ma trage dupa el,joseaua era aproape,deci era cu masina evident,urcam in masina si plecam,era de vis,fugeam,yeeeeee!! Prima mea fapta de retardata mintal! Ma simt ca o......delicventa! Muahahahahahahahahahahahaha!

-Ce crezi ca va zice tatal tau? ma intreaba el devenind serios

-Hmm.....ma va cauta,cred! si incep sa rad

-Tu nu esti genul de fata rea nu-i asa?

-Mda......acum sunt,si toate astea datorita tie!

Incepe sa rada de nebunia mea si se uita intr-un mod.....adorabil! la mine

-Ce ti se pare amuzant? il intreb eu curioasa

-Chiar da! Nu ma asteptam sa vad asa ceva din partea ta.....

-Obisnuiestete! si incep sa zambesc malefic la el

-Cine stie ce-ti bate capusorul ala...

-Doar eu! Hihihihihihihihihi

Il faceam sa rada de ambitia mea nebuneasca! Am mers ceva vreme pana cand ajungem langa un lac intins,cu o barca pe el,hmmmm....era ceea ce gandesc eu? O da! O da! Am mai spus ca-l ador?

Coboram si ne urcam in barca,era luna plina,foarte romantic! Ajungem in mijlocul lui,ne uitam la luna plina ce stralucea pe apa limpede,offfff,parca era un vis,devenit realitate!

-Cum este? ma intreaba el uitandu-se la mine profund

-Mai bine nici ca se putea.... ii murmur eu

-Ce ai face daca ar veni acum tatal tau?

-Nu-mi pomeni de el...nu vreau sa-mi stric seara asta superba...

-Ti-am mai zis ca te ador?

-Nup,dar ar trebui!

-Crezi?

-Eu nu cred,eu stiu! ii zic eu foarte hotarata.

-Stii ceva? imi zice el uitandu-se la luna.Nu m-as supara daca s-ar sfarsi lumea acum...

-Nici eu,ii zic apoi il sarut pe obraz

Dupa 10 minute...

-Esti cam tacuta nu crezi? ma intreaba el

-Stiu,insa.....incerc sa-mi dau seama daca este corect ce facem....adica,am fugit,gandestete ce va zice haita ta sau familia mea....

-Shhhhtttttt,nu te gandi la astea acum,haita mea nu-mi poate contrazice deciziile iar familia ta......ei bine,nu cred ca trebuie sa ne framantam in momentul asta cu asa ceva,si ma saruta lung,dupa care imi mangaie obrazul rece si umed de lacrimile curse de fericire

-Hmmm.....si ce vom face,daca ne gasesc?

-Eu nu te voi lasa sa mi te ia,nu voi permite asa ceva! si ma saruta pe frunte

Cat de romantic putea fi...Pffff,sper doar sa nu visez,pentru ca daca da,atunci sunt este cel mai frumos vis pe care l-am avut vreodata...

Plecam abia dupa cateva ore si in timp ce conducea se facuse serios,oare de ce?

-S-a intamplat ceva? il intreb eu confuza

-Nimic..... si ofteaza lung

Era ceva ce vroia sa-mi zica,dar mai bine sa nu par curioasa pentru ca.....curiosii mor repede! 

-Uite....vezi tu..... incerca sa-mi spuna ceva

-Ce este?

-Paiii.....Isabella,cred ca ar trebui sa te intorci la ai tai,nu cred ca a fost prea inspirat ce am facut...

-Ce? tip eu mirata

-Cred ca......a fost ceva prost gandit,nu vreau sa intervin intre tine si familia ta,asa ca mai bine.....Te duc acasa! si porneste in viteza

-Ce naiba! Am fugit pentru tine! Iar tu acum vrei sa ma duci acasa? Cum ramane cu noi?

-A fost o greseala! Vei incepe sa regreti daca o continuam tot asa....

-Nu am ce sa regret! Dar tu? Tu regreti?

-Offffff,normal ca nu! Dar asa este cel mai bine,te asigur!

-Nu-mi va fi bine fara tine... ii zic eu cu lacrimi in ochi

Ajungem acasa,tata iese cu cativa vampiri dupa el,eu ies si masina ma ia in brate apoi ma lasa indreptandu-se spre David

-CE I-AI FACUT FETEI MELE? tipa el super nervos

-Nimic....stai calm! si intra inapoi in masina plecand si lasandu-ma acasa

-Sa nu mai faci asa ceva! imi zice tata incercand sa se linisteasca

Intru in casa,ma duc in camera mea si ma arunc in pat incepand sa plang,vroiam sa stau singura,era o lovitura grea pentru mine....

ImpossibleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum