Prolog
Femeia deschse ochii privind în jurul ei nedumerită, clipind des încercând să îndepărteze ceața insistentă.Ochii săi erau umflaţi și roșii, îi putea simți. Se cutremură, îi era frig și foame. Își mângâie faţa cu palmele apoi și le privi. Tremurau. Încercă să le controleze, dar în zadar ceea ce îi provocă un nou șir de lacrimi amare și suspinâne. S-a ridicat hotărâtă să dea din nou cu pumnii în pereţii ce o ţineau captivă lăsând tot aerul din plămâni să iasă la fiecare ţipăt. Asta era tot ce putea să facă, să plângă, să se piardă în propria suferință. O dureau pumnii, însă ea nu renunța continuând să-și facă rău. Simți că brațele, la fel ca picioarele, îi amorţeau de durere. Se roti, sprijinindu-se cu spatele de perete apoi se lăsă ușor în jos, scurgându-se o dată cu toată vlaga din ea. Ajunse ghemuită la sol și un nou val de spaimă și de plânsete o năpădi. Simţea că era ultima oară când mai putea ţine ochii deschiși. Totul era ca un coșmar ce nu se mai termina.
Prinsă în propria durere, femeia nu observă că ușa se deschise încet. Pe ea apăru același bărbat care o liniștea tot timpul, care îi vorbea frumos adesea, care o reducea cumva la tăcere. Acesta era calm, iar trăsăturule feţei nu i se puteau distinge în obscuritatea camerei.
— Iar n-ai fost cuminte, spuse acesta cu o falsă părere de rău.
Bărbatul se aproprie, iar ea deveni din ce în ce mai speriată. Se afundă în colţul sau și încercă să își stăpânească teama. Orice recție neașteptată i-ar fi putut aduce moartea, cel mai probabil, se gândea înspăimântată.
— Știi ce ai de făcut, spuse acesta blând.
Femeia încercă să murmure ceva, dar s-a abținut. Își întinse braţul plin de vânătăi și așteptă ca acel proces să se termine, la fel ca celelalte pentru că toate acestea s-au transformat într-o rutină. Tremuratul îi puse din nou stăpânire pe corp, dar de această dată mai puţin puternic. Zona dintre braţ și antebraț i-a fost ștearsă cu o dischetă îmbibată în spirt.
— Fii cuminte, o sfătuii bărbatul în timp ce apăsa pe seringă până ce tot lichidul intră în corp.
Scoase rapid acul din vena ei și masă locul cu aceeași dischetă. Toată vlaga din corp i s-a scurs într-un interval scurt de timp, într-o tăcere morbidă. Se priveau unul pe altul într-un moment de tandrețe parcă. Ușor, pleoapele i-au devenit grele. Încercă să își ţină ochii deschiși pentru a memora figura umbrei acelui bărbat care o acompania zilnic, dar somnul a pus stăpânire pe trupul ei. Mâinile i-au căzut inerte pe lângă corp și totul s-a transformat în negru pentru ea în timp ce capul i s-a aplecat brusc, adormind pe podeaua rece sub dulcea proiecție a viselor.
CITEȘTI
Ţinută în captivitate
RomancePoveștile de dragoste încep întotdeauna frumos, totul fiind un basm la care orice prințesă visează. Însă finalul poate fii devastator mai ales când iubirea vine de la o singură persoană, agățându-se disperată de orice gest, mai mult sau mai puțin ta...