Poveștile de dragoste încep întotdeauna frumos, totul fiind un basm la care orice prințesă visează. Însă finalul poate fii devastator mai ales când iubirea vine de la o singură persoană, agățându-se disperată de orice gest, mai mult sau mai puțin ta...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
— Jocul ăsta nu are destui pioni pentru amândoi, Dean. Nici prin gând să nu-ți treacă să mă sfidezi!
Degetul arătător al lui Ethan Clifford îi împungea pieptul amenințător. Dean își roti ochii plictisit și-i prinse încheietura mâinii dintr-o singură mișcare. Îl enerva atitudinea lui Ethan mai mult decât îl enerva persoana lui. Îl găsea respingător și libidinos, iar faptul că acele degete îi atingea pieptul, îi accentua sentimentul de dezgust.
— Îmi tot spui asta de parcă sunt unicul tău dușman. Sau poate începi să mă vezi ca pe unul, îi zise apoi zâmbind drăcește.
Ethan se încruntă vizibil ceea ce lui Dean îi aduse o satisfacție inegalabilă înăuntrul său. Tocmai a atins un punct sensibil. Își îndepărtă brațele de trup făcând câțiva pași înapoi spre ieșirea din biroul lipsit de estetică, după gusturile lui Dean. Tapetul ce îmbrăca pereții necesita o îngrijire considerabilă, poate chiar o schimbare, căci cafeniul se transforma în negru din cauza prafului, tapițeria celor două fotolii din fața biroului se scorojea de pe o zi pe alta. Totul era într-o dezordine totală, iar Ethan nu părea deranjat câtuși de puțin de acest fapt. Pentru un avocat destul de cunoscut, oficiul său se afla într-o situație deplorabilă, probabil că acesta înfățișa inima lui.
— Porunca ta e dorință pentru mine! Țipă batjocoritor înainte să trântească ușa în urma sa.
Îi aruncă secretarei o privire pe furiș, părăsind rapid incinta complexului. Era nerăbdător să-și îndeplinească atribuțiile și avea de gând să o facă cât se putea de bine.
***
Era ușor pierdut în gânduri când a ajuns la destinație. Coborî robotic din mașină fiind urmat de bunul său prieten. Mergea apăsat păstrând o oarecare distanță între el și urmașul său nedorind să poarte nici un fel de conversație. Cu fiecare pas pe care îl făcea, inima părea că voia să-i iasă din piept lucru care îl scotea din sărite. Nu înțelegea deloc acele simțuri care s-au trezit la viață când a cunoscut-o pe ea, femeia care îi bântuia gândurile și visele de mai bine de șase luni. Refuza să creadă măcar că ceea ce simțea se putea numi dragoste când el era călăul ce fura din ființa plăpândă orice speranță. El era cel care îi omora visele, cel care îi întuneca mintea și, în același timp, cel care o ținea în viață.
— E agitată, îl înștiință Bill, și neobișnuit de energică astăzi. Te descurci sau ai nevoie de ajutor?
Bill își așeză palma dreaptă pe umărul lui Dean obligându-l să-și întoarcă privirea spre el.
