Love Always Win

Lupii Sangerosi

Am inceput sa ma obisnuiesc cu regulile lor de aici. De o saptamana incerc sa ma integrez in acest oras criminal, dar foarte frumos. De obicei mai ieseam seara cu Aiden in oras si ne duceam la cinema. Nu imi palceau filmele asa de mult fiindca erau doar de alea sangeroase si pline cu actiune. Nu erau unele mai siropoase sau de comedie. Dar tot ma distram fiindca veneau si noii mei prieteni cu mine si Aiden.

Nu mai erau multe zile pana la antrenamente. Trebuia sa trec de o proba si daca o treceam intram si eu printre criminalii astia. Ma cam intrista gandul ca nu o sa mai pot sa imi vad prietenii si familia. Daca o faceam, le facea rau. Of, viata mea e asa grea si cruda cu mine!

Azi ma pregateam sa ma duc sa alerg putin prin parc. Aiden nu a vrut sa vina cu mine, asa ca am plecat singura. Mi-am luat treningul pe mine, am incaltat niste adidasi comizi si mi-am pus castile in urechi sa ascult putina muzica. Am plecat in parc. Era un loc mult mai linistitor decat restul orasului. Aici se auzeau pasarelele cantand si mirosul florilor era unul divin.

Am alergat cam o juma' de ora pana cand am obosit si m-am asezat pe o banca. Am tras cateva guri de aer, dar cand sa ma ridic, o mana groasa imi astupa gura. Eu incerc sa o dau jos dar nu reusesc. El ma ia mai aproape de el si m tine de maini. Ma zbat incercand sa ies din stransoarea acestui nenorocit.

-Nu te mai zbate, proasto! striga barbatul care ma baga in sperieti. Nu-ti fac nici un rau daca esti fata cuminte si ma asculti. Spune-i lui Pascal ca il cauta cineva special pe care il va invita candva la joaca. Daca intreaba cine a zis asta, ii zici ca Lupii Sangerosi m-au trimis. Ce zici, poti sa ii zici asta, papusa?

Eu sperita, inghit nodul din gat si dau din cap afirmativ. El doar ranjeste si imi da drumul aruncandu-ma in trunchiul unui copac. Ma ridic repede si imi frc putin spatele. Ma durea destul de rau. Tipul ala avea forta, nu gluma! Imi iau talpasita si intru pe usa casei lui Aiden. Aiden se sperie cand vede ce se intampla si vine imediat la mine. Eu aproape ca lesin. Ma durea sptele ingrozitor si parca respiratia imi era taiata. Sigur m-am lovit la coloana cand impititul ala m-a trantit de copac. Aiden ma ia in brate in stilul miresei si ma aseaza pe pat. Isi aduce in scaun si se aseaza langa patul meu.

-Ce s-a intamplat, printeso?

-Un barbat m-a trantit de copac dupa ce mi-a spus...

-Ce ti-a spus? Zi acum! tipa Aiden nervos.

-Ca il asteapta cineva pe Pascal sa se... joace cu nu stiu cine. Mi-a mai zis ca mesajul e de la Lupii Sangerosi.

Aiden sare de pe scaun si se uita uimit la mine. Isi strange pumnii si ia telefonul dand un apel. Fuge in camera cealalta si sta acolo cam 5 minute. Cat statea el, ma gandeam cine sunt Lupii Sangerosi? O fi ceva legatura cu clanul asta de mercenari? Sper ca nu, ca daca da, se va termina rau. Ma uit pitin pe pat si imi vad mana de fier. Era putin distrusa si zgariata. Ma ridic din pat. Durerea de spate ma impiedeca sa ajung la Aiden. Dar incerc si merg in camera cealalta sa vad unde e Aiden. Ma tin de spate si merg la el. Ii arat mana dreapta si ii spun printre dinti sa ma duca la spital sa repare mana. Asta si face. Ma urca in masina si mergem la spital. Ajungem acolo si imediat se ocupa o asistenta de mine. Aiden ramane pe hol si asteapta ce asteapta.

     Ajung intr-o sala si asistenta ma aseaza pe pat. Imi ia mana si il chema pe un doctor sau mecanic sau ce o fi el sa imi repare mana. Era tot mai rau. Tremura si scotea tot felul de sunete. Cred ca s-a agravat cand m-a trantit de copac si am cazut pe mana.

       Dupa ceva timp, in sfarsit a terminat. Acum mana era ca noua. Si era si mult mai puternica, sau asa a zis doctorul. Ii multumesc si ies din sala. Merg pana in hol unde ma astepta Aiden. Ii arat mana si zambesc. El ma strange intr-o imbratisare calduroasa, spre uimirea mea. Voiam sa nu imi mai dea drumul si sa ramanem asa imbratisati mult timp. Dar imi da drumul dupa cateva secunde si ne ducem inapoi acasa.

Nu ajungem bine acasa, ca ne si intampina cineva la poarta. Era Pascal. Ce voia sa faca aici? Ne dam jos din masina si mergem la Pascal. El statea sprijinit de capota masinii si se uita la noi urat si furios. Aiden se duce si da mana cu Pascal. Eu ma apropiu de ei si il salut pe sefu'. El ma ia de mana si ma trage in casa. Aiden ne urmareste, dar Pascal ii zice sa stea afara. Tranteste usa casei si ma duce in bucatarie. Ne asezam pe scaune si scoate o poza din buzunarul jacketei. Era o poza cu mine! Si strainul din parc. De unde a aflat? Ma sperie omul asta.

       -Ce poti sa explici, domnisoara Carter?

        Eu nu zic nimic, doar ma uit la mana mea de metal si apoi la Pascal.

        -Pai, m-am dus la plimbare si Aiden a vrut sa stea acasa. Eu m-am dus in parc sa alerg putin si am obosit dupa un timp. Asa ca m-am asezat pe o banca sa trag putin aer. Dar, din spate, ma prinde un om si imi pune mana la gura.

       Fac o mica pauza si oftez. Apoi imi ridic privirea la Pascal care era foarte furios.

        -Si cum arata? intreaba Pascal rosu la fata.

        -Nu stiu, ca nu l-am putut vedea prea bine. Dar stiu ca era foarte mare si solid si era imbracat in negru.

         -Si ti-a zis ceva?

         -Da, a zis ca te asteapta Lupii Sangerosi la joaca.

         Nu apuc sa termin ca si da cu pumnul furios in masa. Ma mir ca nu a rupt-o la cata putere a avut. Se uita la mine si ma ia de mana. De cea drepta. Se uit putin la ea si apoi ofteaza lung. Se scarpina la ceafa, apoi incepe sa vorbeasca.

         -Lupii Sangerosi sunt dusmanii nostrii cei mai mari. Ai grija data viitoare. Norocul tau ca nu te-au omorat. Ma mir de asta... Dar sa stii, pericolul te asteapta intotdeauna la colt si niciodata nu cei fi in siguranta daca te plimbi singura in parc. Daca  te prind, data viitoare te vor... Ucide!
 
       Sa ma ucida? Cred ca o sa lesin aici. Deabia am reusit sa imi revin dupa incidentul din padure si acum imi astept moartea la colturi?

        Lacrimile deabia mai rezistau sa se tina. Parca atarnau de ochii mei si sfoara de care se tineau statea sa se rupa. Dar rusinea de a plange in fata uriasului Pascal er prea mare. Nu permit sa ma creada o plangacioasa.

         -Lupii Sangerosi ii prind pe unii din oamenii mei si ii ucid, ca razbunare. Asta e alta poveste, dar o las sa ti-o povesteasca Aiden. Oricum, bine ca mai traiesti si ca nu am mai pierdut si pe altii.

       Se ridic de pe scaun si iasa din casa. Eu raman la masa si ma gandesc la ce a spus. Cuvintele lui imi tot rasuna in cap si nu le mai pot scoate. Aiden intra pe usa si se uita la mine speriat.

       -Ai patit ceva? Esti bine, Lucy?

      Eu ma albesc ca varul la fata si raman incremenita. Vocea lui Aiden nici nu o mai puteam auzi de socul care l-am avut. Inchid ochii incet si imi las capul in jos incercand sa ma linistesc, dar tot ce reusesc este sa ma agit si sa respir greu. 

       
Salut dragilor. Inca un capitol. Scuzat-mi greselile! Ne mai auzim!😘