Love Always Win

Marele test

          Ma imbrac in niste haine mai comode si astept sa aduca Aiden cheia de la masina.

            Vine cu cheile si ne urcam in masina. Pornim spre locul unde a zis Pascal ca ne vom intalni: la vila lui. Am emotii pentru ce se v-a intampla mai tarziu. Sper ca nu va fi greu si ca nu va trebui sa imi ceara imposibilul. Am auzit ca de obicei, probele sunt la fel la toti. Dar una, cea de la sfarsit, e mai grea, si diferita intotdeauna. Dar o sa reusesc, fiindca Aiden e cel mai bun profesor pe care l-am avut. Dar, daca ma gandesc mai bine, e singurul profesor de genul, dar eh, tot bun e.

          Ajungem iar la poarta mare de fier unde stateau gardienii aia mari si urati. De data asta nu mai sunt asa de insistenti. Pur si simplu ne lasa sa intram. Uf, ce bine! Ma rog, intram iar in uriasa curte cu viloaca lui Pascal. Nu inteleg de ce are o casa asa de mare, oricum e singur, si asa va ramane. Cred...

          Muzica se auzea foarte tare din spatele casei. Oamenii urlau, radeau si cantau acolo. Sunt curioasa sa vad cati sunt, si cum e amenajat acolo pentru la ce va urma sa ma supuna seful. Am emotii enorme, dar nu le las sa ma stapaneasca. Din contra, incerc sa ma imbarbatez ca sa am curaj mai mult. Ma dau jos din masina, urmata de Aiden. El vine langa mine si ma trage intr-o imbratisare calduroasa. Apoi imi saruta fruntea cu tandrete si zice:

         -Sa ai grija, da? Nu-ti fie frica, totul va fi bine!

           -Bine!

          Ma ia de mijloc si pornim spre locul de unde se auzea galagia. Si vad! O multime de oameni care se distreaza impreuna razand si urland, fiindca muzica se auzea prea tare sa te intelegi cu cineva pe aici. Aiden ma duce undeva mai ferit de aglomeratie. Intr-o cabina, dar mai mare. O camera plina cu arme. Toate felurile de arme! Si mai in spate, o garderoba.

-Du-te si schimba-te.

O voce din spate ma face sa tresar. Nu era Aiden, dar era cineva cunoscut. Ma intorc brusc, la fel si Aiden. Cand ma uit, ce sa vezi! Jackson si Judy stateau la intrare si se uitau la mine si Aiden.

-Jackson, Judy! Ce ma bucur sa va vad aici! tip eu fericita si sar pe ei sa ii imbratisez.

-Si eu, dar ma sugrumi! abea graieste Judy.

-O, scuze! raspund si ma dau la o parte.

-Drept sa spun, mie mi-a placut! se trezeste si Jackson sa spuna.

Eu incep sa rad, la fel si Judy, care deabea mai avea aer sa respire de la stransoarea mea. Cat despre Aiden, era putin nervos. Ma uit la el si ii zambesc. Ma indrept spre el si ii dau un sarut scurt pe obraz. La faza asta se roseste putin, dar ranjetul sau tot nu lipseste.

-Oo, ce dragutz!

Judy se uita mandra la mine. Eu doar ii trag cu ochiul, apoi zic:

-Deci, ce faceti aici?

-Pai, am venit sa te incurajam inainte de test. Succes! Sa nu te temi de ce va urma, totul va fi ok!

-Mersi, asta mi-a zis si Aiden mai inainte. Cat despre ce ai spus, Jackson, de ce sa ma schimb?

-Pai, Pascal a zis asta. A zis ca ti-a pregatit el haine pentru azi. Asa face mereu cu toti cei care dau probe.

Ciudat, dar ce sa fac? Asa ca ma duc sa ma schimb in cabina din capatul incaperii. Pascal mi-a ales niste haine care mai mult ma dezbraca decat sa ma imbrace. A ales un tricou alb, cu o poza cu un craniu si niste pistoale, iar pantalonii de blugi sunt scurti de o palma sub fund. Papucii sunt niste gizme inalte si subtiri, de culoare maro. Drept sa spun, arat chiar bine in astea!

          Ies din cabina de proba si le arat prietenilor in ce m-am imbracat. Judy se uita la mine cu gura cascata si zice:

           -Arati fabulos, draga!

           -Arti super! adauga Jackson.

           Cat despre Aiden, el doar zambea si se uita la mine, pana cand ma uit si eu la el. Atunci fluiera, dupa care se apropie de mine si imi ia mana stanga si o saruta.

           -Esti cea mai frumoasa, Lucy! Niciodata nu te-am vazut asa imbracata!

          -Si nici nu o sa ma mai vezi! raspund eu, la care Aiden se bosumfla.

           Pe usa intra Pascal. Ma vede si zice furios sa ies din camera si sa merg in teren. Fac cum zice si ma indrept spre marea arena amenajata fin spatele curtii sale unde o multime de oameni s-au adunat sa vada ce o sa fac eu acolo. Am putine emotii, dar trebuie sa uit de ele. Cu orice greseala, viata mea s-ar putea sfarsi rapid.

        Ajung in arena. Multimea incepe sa tipe. Baietii fluierau, iar fetele se uitau rautacios la mine. Mai putin Judy, care urla intruna "Hai Lucy!". Deodata, in arena apare si Pascal cu Aiden in spatele sau. Se indreapta spre mine. Vine si da mana cu mine, apoi zice:

          -Buna ziua doamnelor si doamnelor, bine ati venit iar la arena! Astazi, aceasta domnisoara, Lucy Carter, ne va dovedi de ce e in stare si va incerca sa se infiltreze si ea printre noi. Daca nu va reusi, pierderea ei, daca stiti la ce ma refer! Oricum, uratii noroc pentru ce va veni, fiindca nu va fi usor deloc!

          Multimea il aclama pe Pascal, care radea satisfacut. Imi ureaza noroc si apoi ma lasa cu Aiden.

          -Lucy, regulile sunt simple: tot ce va trebui sa faci este sa asculti boxele inainte de fiecare proba, care iti vor spune ce trebuie sa faci. Nu sunt grele, ori sa tragi la tinta, ori sa treci peste niste obstacole, ori lupta corp la corp, ori sa arunci cu cutite. Ultima nu o stii, fiindca e diferita la toti, deci e surpriza. Inainte de probe, voi veni la tine sa iti dau cateva sfaturi. Ai inteles? zice Aiden.

        -Sigur! spun increzatoare.

         Imi ureaza bafta, apoi se duce undeva in coltul arenei si se aseaza pe scaun, eu ramanand singura si fara nici o idee despre ce e vorba aici. Macar am inteles cate ceva din ce imi zise Aiden, deci ma descurc!

Capitol mai scurt! Vreau sa va spun ca o sa postez mai rar capitole fiindca o sa am o gramada de evenimente luna asta, si o sa vina verisoara mea la mine si nu ii prea place ca stau pe telefon. Ei ii place mai mult sa ma joc cu ea si daa, csf, n-ai csf!