Love Always Win

Miss Pericol

       Dimineata ma trezesc cu capul in perna. Eram imbracata in hainele mele pline de frunze uscate si noroi, da' nu-i bai! Oricum, am dormit bine noaptea. Cand sa ma dau jos din pat.... Buff! Cad pe jos. Ah, firar, ce cazatura am tras. Zici ca am cazut din pod. Imi frec usor capul si ma ridic. Cand ma ridic, vad ca patul meu e etajat si Aiden doarme in patul de jos. Pe mine cum m-a urcat acolo sus, ca eu nu imi amintesc sa ma fi bagat in pat aseara. Nu am vrut sa il trezesc pe Aiden. Era asa dragut cand dormea... Ah, ce e cu mine? Incerc sa ma furisez in bucatarie dar tot ce reusesc este sa ma impiedic de hainele lui Aiden si sa cad, dinou. Drace, dar neindemanatica mai sunt! Atunci se trezeste si Aiden si incepe sa rada. Eu doar chicotesc si ma ridic repede sa nu mai rada el de mine.

-Vai, dar de doua ori, pitico? Ce prostuta esti!

-Nu sunt prostuta, doar ca m-am impidecat si eu. Si, stai! Tu erai treaz cand am cazut eu din pat?

-Logic, tu nu iti dai seama ce cazatura ai tras? Ma mir ca nu ai plans la cat de firava esti...

-Nu sunt firava! Pot face tot ce faci si tu! Doar ca nu ma laud ca tine.

-Da? Poti face ce fac si eu? Sa te vad!

Aiden se ridica din pat si isi arata ranjetul. Se apropie de mine si ma imbranceste in umar. Stiam ca vrea sa se ia la harta cu mine, asa ca nu am ezitat sa nu il inghiontesc si eu pe umar. Aiden se uita putin furios la mine si ma prinde de maini. Eu doar chicotesc si ma las prinsa de el. Fara sa imi dau seama, el ma ridica in bratele lui si ma invarte prin toata camera. Eu nu mai puteam de ras dar si ma simteam putin ametita. Incerc sa ma dau jos, dar Aiden ma strange si mai tare.

-Aiden, lasa-ma jos ca am ametit!

-Si daca nu vreau?

-O sa te gadil pana nu mai poti!

In secunda urmatoare, ma arunca direct in pat si ma lasa acolo in timp ce el se prapadeste de ras.

-Parca ziceai ca poti face ce fac si eu. Te-ai inselat, pitico.

Are dreptate. Doar ma laud. El e baiat, nu il pot dibori asa de repede cum o face el. Dar nu m-am lasat si am sarit repede pe el si l-am gadilat. Aiden nu mai putea de ras, pana cand ma prinde si ma ridica sus, eu nu mai putand sa ajung sa il gadil.

-Gata ciondraneala, pisicuto, ca nu mai pot sa respir la cat m-ai gadilat.

Gata si pentru mine, ca nu mai pot sa fac nimic. Deabia ca mi-am revenit dupa seara aceea si deja cer prea multa energie corpului meu. Dar macar i-am aratat ce pot. Sa gadil.

Ne ducem amandoi spre bucatarie si ma pun sa fac niste mancare. Fac clatite cu branza si altele cu gem. Alea cu gem sunt preferatele mele. Si vad ca si ale lui Aiden.

-Aiden, mai incet, lasa si la musafiri! chicotesc eu.

-Dar nu am musafiri. Nu am invitat pe nimeni la masa.

Ha ha, glumetul de el. Se pune pe glume de dimineata. Ma enerveaza faptul ca glumeste atat cu mine, ca nu imi dau seama cand glumeste sau nu. Are o fata serioasa, dar dupa ce ma fraiereste, ranjeste, asa imi pot da seama ca ma pacaleste.

Cat timp mancam, telefonul lui Aiden incepe sa sune. Aiden se ridica de la masa si verifica telefonul sa vada cine suna. Ochii lui se maresc cand vede numarul de pe telefon. Raspunde repede si pleaca in camera lui. Tot ce pot sa aud este numele celui care il suna: Pascal. Dar cine e acest Pascal?

       Zece minute mai tarziu, Aiden vine inapoi in bucatarie. Se uita la mine insistent.

       -Cred ca va fi bine... zice el in sopata dupa care bufneate si isi pune mainile in cap, ciufulindu-si parul.