Love Always Win

Unde sunt?

       Incet incet, imi deschid ochii. Nu vedeam prea bine unde sunt, dar cred ca eram in siguranta. Incep sa imi misc mana stanga sa vad unde sunt. Eram intr-un pat, moale si eram acoperita de o plapuma pufoasa. Era cald si bine. Cat mangaiam patul, aud niste pasi venind spre mine. Ma panichaz si incerc sa ma ridic, dat eram prea slabita si nu am putut. Imediat, o mana se apropie tot mai tare de mine si imi atinge fruntea.

       -E mai bine acum, dar va trebui sa se odihneasca. E bine ca ai gasit-o, domnule! zice o voce blanda de femeie. Unde sunt? Ce caut aici? Cine e persoana de langa mine?

       -Da, ma bucur ca eram prin apropiere, daca nu cred ca nu avea sperante mari.

       Aud o alta voce. Era una mai groasa, de baiat! Nu era barbat, cu siguranta. Dar cine era? Imi deschid usor pleoapele si vad o femeie imbracata in halat alb, cu o bereta tot alba pe cap, care zambea (era o asistenta). Oare sunt intr-un spital? Langa asistenta era un baiat inalt, brunet, cu parul ciufulit, ochii caprui si plin de zgarieturi pe bratul stang. Saracul de el. Dar daca ma gandesc mai bine, saraca de mine, dupa intamplarea de aseara nu credeam ca voi mai trai.

       -Unde sunt? intreb eu.

       -In siguranta! Esti la spital, scumpo, am avut noi grija de tine. Cum te numesti?

       -Lucy. Lucy Carter. Multumesc!

       -Lucy, ce nume dragut, cum ai ajuns tu in mijlocul padurii? zice asistenta mirata.

         -Pai, am cautat niste ramurele sa fac un foc de tabara cu prietenii mei... O nu! Trebuie sa ma intorc la Sara si la ceilalti, sigur sunt ingrijorati!

       Fara sa ezit, ma ridic din pat si ma dau jos. Asistenta a sarit spre mine si a pus mana pe umarul meu si a incercat sa ma puna inapoi in pat. Dar i-am dat mana la o parte cu mana mea dreapta. Dar nu am reusit prea multe sa fac ca am incremenit. M-am uitat la mana mea dreapta. Ce s-a intamplat cu ea? Nu mai e mana mea frumoasa si firava. Acum era.... De metal? Poftim? De ce? De ce naiba am mana de metal? Uitasem ca eram prea slabita si picioarele mele au cedat repede si am cazut. Asteptam sa fac contactul cu gresia, dar nu s-a intamplat asta. Niste brate puternice m-au prins in momentul potrivit. Era baiatul acela care nu stiu ce a facut.

-Ai grija, printeso! spune baiatul ranjind.

Nu am spus nimic, doar l-am lasat sa ma duca inapoi in pat. Cand sa plece, i-am prins incheietura si l-am tras inapoi.

-Cine esti?

-Eu sunt salvatorul tau, pitico, nu imi multumesti?

-Ba da, mersi, multumit?

-Foarte.

Mi-a ranjit si s-a intors, dar universul nu era cu el.

-Aiden, poti sa ai tu grija de ea pana se face bine? spune asistenta.

Sa aiba grija de mine? Pai pot sa am grija eu singura de mine, nu am nevoie de ajutorul lui.

-Sigur, doar sa nu isi caute probleme ca nu am chef de problemele ei.

Inganfat.

Ma ridic din pat si ma iau dupa Aiden. Ce nume dragut, Aiden, nu am mai auzit de numele asta. Am iesit din spital si l-am urmat in continuare pe jos. El grabea tot mai tare pasul, dar eu nu puteam merge prea repede, eram slabita de puteri.

-Aiden, mai incet te rog ca nu pot tine padul cu tine! tip eu in timp ce Aiden mergea tot mai repede.

-De unde imi stii numele? intreaba intorcandu-se brusc spre mine.

-De la asistenta cand te-a strigat.

Nu a mai spus nimic, doar a inceput sa se apropie de mine. Fata lui se apropia tot mai tare de fata mea si ii simteam respiratia mentolata. Am incercat sa ma indepartez, dar m-am ciocnit de ceva tare. El si-a intins mana spre mine si m- a prins de umar. Simteam fluturasi in stomac. Ce se intampla cu mine?

-Ai gasit masina, bravo, nu mai stiam unde am parcat-o! zice Aiden trangandu-ma de umar. Ma indepeteaza putin de masina si deschide usa.

-Astepti invitatii speciale, pitico?

Pitico? Hei, ai vreo problema ca sunt mai scunda?

-Pitico? Nu sunt chiar asa mica, zic eu bosumflata.

-O, te-am suparat?Scuze... Nu am vrut sa te fac pitica, pitico!

Parca in batjocura vorbeste cu mine, dar nu ma pot supara pe el nici daca vreau. Il placi, prostuto! Bine ca ai venit si tu sa ma bati la cap. Pai eu zic adevarul, probleme? Da. Constiinta tampita. Iti dai seama ca te jicnesti singura, nu? Eu sunt tu si tu esti eu. Muhaaaaaaa! Ma sperii uneori. Asa si trebuie.

Ma urc in masina si inchid usa. Aiden se urca la volan si porneste masina. Ne ducem ce ne ducem si ajungem intr-un orasel mic. Nu mai eram in padure, dar eram undeva in pustietate. Dupa un moment ne-am oprit. M-am dat jos din masina si am inchis usa. Iarasi mi-am amintit de mana. Nu ma pot obijnui cu ea. E ceva ciudat. Parca nu am mana. Dar partea mai ciudata este ca pot misca degetele cum vreau eu.

-Aiden, nu stii cumva de ce mi-au inlocuit mana?

-Pai tu ai vazut ce mana aveau inainte? Nu mai o puteai misca. Asa ca au inlocuit-o cu una robotica. Eu cred ca e misto.

-Misto? E super naspa. Nu mai pot simti pe ce pun mana. Nu mai imi vad mana mea frumoasa. E groaznic!

Aiden doar a ranjit si mi-a facut semn cu mana sa il urmez. Am facut intocmai si am ajuns la el acasa. Nu era o casa mare, era una de lemn, potrivita pentru un om, cu toate dotarile inauntru.

-Draguta casa, tu ai construit-o?

-Nu, era construita inainte sa vin eu aici. Eu doar am cumparat-o.

M-am dus sa am uit prin toata casa sa vad cum e aranjata. Cand sa intru in ultima camera, Aiden m-a prins de mana si m-a tras spre el. M-am ciocnit de pieptul sau. El mi-a prins mana stanga in palmele lui. M-a indepartat putin si s-a apropiat de urechea mea.

-Nu intra acolo, printeso, nu iti va placea ce vezi.

Off doamne cu gandurile mele cu tot. Am crezut ca vrea altceva. Baiatul asta cred ca se joaca cu sentimentele mele. Pentru ca stie ca il placi, toanto. O, mai termina, ca nu il plac, reao! Proasta. Tampita. Tu iti dai seama ca esti nebuna? Te jicnesti singura. Urasc cand ai dreptate. Da, am, si voi avea. Taci odata! Nu vreau! Ba vrei ca daca nu te fac eu sa taci!

Sa trecem peste certurile mele cu constiinta, o sa va par nebuna. Dar nu stiu, constiinta mea are dreptate? Il plac pe Aiden? Mi se pare el frumos, dar chiar sa il plac? Nici nu il cunosc, frate. Nu! Nu are cum sa il plac!

La media este Aiden. Saluuut! Asta e prima mea carte, sper sa va placa. Scuzati-ma pentru greseli, dar scriu pe telefon. 😊😘