Angel With A Shotgun

Capitolul 7

Dimineaţă m-am trezit din nou cu fundalul ploii mângâindu-mi urechile. Îmi las picioarele leneşe să cadă pe parchetul rece, aşteptând ca acesta să îmi lase fiori reci, dar nu se întâmplă asta. Îmi plimb picioarele confuză pe un material care surprinzător se mişca sub ele. Panicată, îmi mut privirea pe parchet şi sunt speriată la vederea unui individ care stătea sub picioarele mele. Din gât îmi explodează un ţipăt deloc silenţios şi nu fac niciun efort să îl opresc.

-Cine naiba eşti şi ce cauţi în camera mea?

Îşi ridică privirea de jos şi imediat ce m-a privit cu o privire confuză şi în acelaşi timp mahmură, am înţeles că cel care stătea pe podeaua mea era Zayn.

-Cum...am ajuns eu aici şi de ce mă doare capul atât de tare? Întrebă Zayn confuz.

Nu îmi pot stăpâni hohotul de râs care pusese stăpânire pe mine, la gândul că Lydia va fi nevoită să împartă azi baia cu Zayn. În starea în care era, nu l-aş fi trimis acasă şi nici eu nu aveam dispoziţia necesară pentru a-l conduce cu maşina mea.

-Ok, deci cum ai ajuns tu aici? Întreb eu luându-mi din nou faţa serioasă pe care o foloseam mereu în preajma unuia dintre ei.

~Din perspectiva Lydiei~

În dimineaţa asta am fost trezită într-un mod brutal de un ţipăt animalic pe care îl bănuiam ca venind din camera Aidei. Mă dau jos din pat la fel de brutal dar în secunda următoare mă trezesc la podea, sprijinindu-mi picioarele de ceva sau mai degrabă de cineva. Îmi înăbuş un ţipăt de groază la vederea lui Niall care se întindea graţios pe podeaua mea. Eram teribil de amuzată dar când îşi ridică privirea somnoroasă la mine, îmi iau faţa serioasă dintotdeauna.

-Îmi poţi explica ce dracu faci în camera mea? Îl întreb pe un ton puţin cam prea ridicat.

-Tu să îmi zici ce fac eu aici.

-Ai dreptate. Intri prin efracţie în camera mea iar apoi îmi ceri explicaţii despre faptul că dormi pe podeaua mea. Voi vedetele ori sunteţi dopate ori nu sunteţi normale, zic eu încercând din greu să îmi menţin tonul răutăcios pe care îl foloseam acum.

-Nu stiu cum am ajuns aici dar tot ce ştiu este că vreau să dorm.

-Dacă vrei să dormi, avem un beci la subsol sau un pod la etaj. Alege. Te sfătuiesc să vrei să mergi acasă pentru că la ultima verificare aveam balauri în pod şi oameni morţi în beci.

-Ha ha ha. Ar fi trebuit să râd? Întreabă Niall pe un ton sarcastic.

~Din perspective Brianei~

În dimineaţa asta am fost trezită pe fundalul unei discuţii în contradictoriu venita din camera Lydiei. Puteam să bag mâna în foc pentru faptul că făcuse prostii iar acum se certa cu Aida pentru cine va trage ponoasele. Îmi arunc leneşă picioarele jos din pat şi mi le las să cadă peste ceva ce părea a fi o persoană. Îmi mut repede privirea pe podea iar la picioarele mele văd o claie de păr mişcătoare. Un sunet de panică îmi scăpă printre buze dar am avut grijă să îl opresc înainte ca cel de pe podeaua mea să îmi facă vreun rău.  Imediat însă îşi ridică chipul confuz pe jumătate adormit şi înţeleg că nu am de ce să mă tem.

-Harry, pot să te întreb ce naiba cauţi tu în camera mea, dormind pe podea? Întreb eu cu un amuzament teribil în voce.

-Şşşşşt, mă doare capul.

- Credeam că te doare obrazul, după palma primită noaptea trecută.

-Fata aia mi-a mutat maxilarul, spune el cu o voce răguşită dar atrăgătoare în acelaşi timp.