Iubire Neașteptată

Capitolul 14...Planul

Pana la urma cedam si bunica ii invita in sufragerie, locul in care stateam cel mai mult cu bunica pe timp de vara cand afara era extrem de cald, sau iarna ca sa se joace cu mine, sa ne uitam la desene. Bunicul ma lua in cius si se juca de.a magarusul sau calutul, ma datea uta pe picioare, jocurile copilariei.

- Uimiti.ma ce plan ati spus la cale le spun eu serioasa.

- Vreau sa te casatoresti cu mine pe ascuns inainte de a depune actele cu Larisa, in asa fel incat sa nu ma pot casatori cu aia, plicul va veni acasa cu instiintarea ca nu pot si alte chestii, voi primi o amenda de cateva milioane. Plicul sigur il va deschide mama, eu ma fac preocupat cand il va citi ca si cum as fi vrut sa ascund asta de ea din cauza sanatatii ei. Ea imi va cere divortul de tine iar eu o voi tot lalai asa un an sau mai putin daca se iveste un donator si gata. Ce zici?

- Tu nu esti in toate mintile, de fapt voi toti nu sunteti in toate mintile, pentru ca sunt sigura ca voi toti de aici ati pus asta la cale!

- De ce Viv, mie mi se pare perfect, spuse razand Simi si batand din palme bucuroasa.

- Ce e asa de perfect Simi, femeia aia cand va citi acea instiintare ca noi suntem casatoriti si nu mai poate face alta casatorie pentru ca in Romania nu se da voie la bigamie va face infarct pe loc. Eu nu vreau sa am pe constiinta acea persoana!

- Dar nu e corect nici ce ne face ea noua!!! Ce nu poti intelege? Eu te iubesc pe tine si vreau o familie cu tine nu cu Larisa!

- Baiete cine te joaca acum pe degete o face de mult si o va face in continuare. Nu cred ca nepoata mea te.a obligat sa te logodesti asa aiurea. Spune.mi si mie daca nu ai iubito pe acea femeie de ce te.ai logodit cu ea? De ce ai acceptat? Il intreba bunicul calm de pe fotoliul de langa canapea din piele neagra, stand picior peste picior ca un tinerel, recunosc bunicul meu la 70 de ani se tinea extra bine.

- Ai dreptate, nu stiu ce a fost in capul meu atunci de m.am logodit cu acea femeie, au fost insistentele mamei mele, a fost obisnuinta pentru ca relatia dura de ceva timp dar nu prea aveam timp sa ma gandesc daca merita sau nu, pe ea am puso mereu pe locul doi, prioritate iam dat firmei, carierei de avocat si relatia a mers in nestire, aiurea si anii s.au dus. Dar cu Viviana e altfel, daca ea mi.ar cere sa fug acum cu ea in lume in secunda doi asta fac. O iubesc si imi e groaza sa o pierd, ajutati.ma, spuse cu lacrimi in ochi Max, se citea clar durerea din sufletul lui.

- Fiule noi alte planuri nu mai avem, ceea ce vad la tine vad ca este ceva puternic si pur, dar viata va incearca in acest moment. Poate ca ar trebui sa lasati timpul sa decida ce veti face, spuse bunicul ca un mare intelept pe un ton lin si calm.

- Ma omoara asteptarea bunicule, eu o vreau langa mine zi de zi, spuse Max nervos.

- Cu rabdarea treci marea, ii spuse bunica.

- Poate ca ar trebui sa accepti acea casatorie,dupa ce mama ta se face bine divortezi si dupa un timp te casatoresti cu Viv, ii spuse Marius.

- Ar fi o idee, dar daca mama se face bine peste 5 ani eu atat stau cu aia?

- Iar eu nu vreau sa fiu a doua sotie, sa fiu luat in ochi de rau sa spuna lumea ca din cauza mea a parasito pe Larisa si sa ma arate lumea cu degetul, nu multumesc! Te duci frumos la ai tai, te casatoresti cu cine iti impune, si uiti de mine, si cu asta am incheiat, si fug in camera mea si ma incui, ma arunc in pat imi iau ursuletul in brate si incep si plang cu o mare durere, eu nu vedeam nicio cale de iesire.

Vad ca cineva incearca sa intre dar nu poate, apoi ciocane dar nu raspund.

- Vivi, draga bunicii esti bine?

- Bunico sunt bine, lasati.ma in pace, vreau liniste, va rog!

- Iubito te rog nu renunta la noi, te rog nu ma da uitarii, te rog, la dracu, deschide usa asta vreau sa vorbim, spuse Max plangand.

- Nu mai avem ce vorbi, te.ai lasat condus de ai tai asa ca uite si rasplata, fa.le jocul, insoarate cu fosta si lasa.ma pe mine cu suferinta mea.

- Vivi te rog deschide blestemata asta de usa, tipa el.

- Nu, voi ce nu auziti? Vreau sa ma lasati in pace! Plecati de aici! Plecati o data!

- Bine Viv, plec, dar de mine nu scapi, ma jur! Spuse nervos Max, datu un pumn in usa si pleca.

Am privit pe geam dupa perdea cum Max plangea, iar bunicul incerca sa il imbarbateze, toti aveau fete de inmormantare, durerea si disperarea se simtea in aer.
Ma simteam neputincioasa la mana unei bolnave de inima dar si mintal. E usor sa faci ceva rau cuiva, e mai greu sa faci bine. Nu vreau sa fac rau, nu vreau sa o am pe constiinta pe acea doamna, chiar nu vroiam sa traiesc cu gandul toata viata ca poate de nu ma incapatanam sa ii fac in ciuda sa ramn cu Max ea poate mai traia. Nu vreau! Cumva il voi uita si imi voi vede de viata mai departe. Sper sa pot, stiu ca usor nu va fi!

Toti au plecat, am ramas singura din nou cu bunicii. Afara se anunta vreme rea, vantul incepe sa bata, norii se aduna, tuna, fulgera si intr.un final incepe sa ploua torential,afara fiind fum de ploaie.

- Draga bunicii deschide usa, esti bine, se auzi bunica de pe partea cealalta a usii.

- Imediat bunico, imediat!

Ii deschid usa si e intra,ma imbratiseaza si mergem sa ne asezam pe pat, dar nu inainte de a.mi pune un felinar pe baterii pe noptiera.

- Ce e cu ala?

- Draga mea in caz ca opreste lumina sa il aprinzi sa te folosesti de el, aici la tara cand e furtuna ca asta mai opresc astia lumina, imi spuse bunica.

- Aaaa, ok...

Nu am mai apucat sa spun mare lucru deoarece lumina sa oprit brusc, bunica a aprins felinarul pe baterii si am ramas sa stam la povesti.

- Bunii imi e dor sa fiu mica, nu erau atatea suparari si atatea greutati!

- Draga mea, asta e viata, cu suisuri si coborasuri, cu bune si cu rele. Nu ai incotro. Trebuie la un momentdat sa trecem prin toate pana ne incheiem ciclul vietii.