Iubire Neașteptată

Capitolul 2...A doua intalnire

Cand ajung langa mama si vad mai bine cine este familia Sandulescu nu imi vine sa cred, raman socata sa vad ca fiul acelei famili este tipul din parcare, cel cu acel zambet enervant de frumos.

- Draga mea, el este Marian Sandulescu, noul asociat al firmei noastre de avocatura, da parintii mei sunt ambii avocati, numai eu m.am ales, ai mei au visat sa le calc pe urme, dar uite ca nu a fost sa fie, unica lor fiica a ales psihologia, exact ca bunica mea, ea este sotia domnului Marian, Florina, dansa este medic de familie, iar el este fiul dumnealor, Maximilian Sandulescu, el este directorul unei companii de transporturi si avocat in timpul liber.

Vai domnule da cate mai aveti la activ, ce sa ne spunem, vad ca familia asta este cat mai diversificata, fiecare cu treaba lui, dar se pare ca domnul Maximilian a mostenit pe taticu. Bla bla bla...dau mana cu fiecare in parte, schitez un zambet din ala pana la urechi fortat, nu cu draga inima, sigur e doar o coincidenta, nimica tot.

- Domnisoara Viviana, ce bine imi pare ca va revad, nu stiam ca sunteti fiica sotilor Radulescu, daca stiam iti aduceam telefonul cazut pe jos in parcare.

- Aaaa, ok, nici nu stiam ca telefonul imi lipseste, cat de aiurita am fost, atat pot zice, aaa, ok, Doamne doar nu imi pierd capul dupa blondul asta!!!
- Daca nu te deranjeaza mi.l poti aduce maine?

- Nu ma deranjeaza, cand voi pleca imi dai adresa si il aduc personal, imi spuse el zambind, iar parintii nostrii se uitau ciudat la noi, nu stiau despre ce vorbim.

- Dar ce sa intamplat draga, v.ati mai intalnit, intreaba mama acestuia un pic sa zicem cam deranjata as putea spune.

- Da, in parcarea de la o cofetarie, domnisoara era asa grabita incat sa zibit de mine in timp ce isi cauta cheile iar in ciocneala noastra ia cazut telefonul, dar fiind atat de grabita nu si.a dat seama, le spuse el.

- Aaa, ok, dar unde te grabeai Vivi, ma intreaba tata un pic curios.

- Haide tata, chiar nu sti unde ma pot grabi? Vroiam sa vin acasa cat mai repede la Lucky, nu stiam ca voi aveati sa ajungeti mai devreme.

- Cine e Lucky, intreaba Maximilian cam curios decat ar trebui.

- Domnule Maximilian, el este Lucky ii spun eu si catelul deja ajunge si sta cu cele doua labute din fata pe el.

- Aaaa, tu erai frumusete, aaaa si imi poti spune Max, domnisoara Viviana, si continua sa se joace cu catelul.

- Doar daca si tu imi vei spune doar Viviana fara domnisoara sau Vivi.

- Ok, atunci ne.am inteles, spuse el zambitor.

Daca erau acum verisoarele mele sigur acum erau sarite pe el, sigur le impresiona pana la maduva oaselor, dar nu pe mine zambetul asta al lui nu poate decat sa ma irite, cred ca la mostenit pe taicasu pentru ca vad ca si acesta la masa zambeste intr.una, in niciun caz pe mama sa, aceasta nu e prea zambitoare si parca ceva nu ii convine dar nu stiu ce!

- Si acum lucrati toti patru, il intreb pe tata.

- Da fata mea, eu, Marian, mama ta si Max vom lucra impreuna.

- Max dragule, nu ai telefonul la tine,il intreaba doamna Florina.

- Nu mama, l.am uitat acasa, de ce?

- Larisa mi.a dat mesaj ca ar vrea sa te intrebe ceva in legatura cu petrecerea de maine de la companie si nu da de tine.

- Mama da.i mesaj si spunei ca o caut eu imediat ce ajun acasa, spuse el pe un ton serios si deodata din omul vesel deveni unul ciudat de serios.

- Dar dragule e logodnica ta, nu ai vrea sa o suni, uite daca vrei iti dau telefonul, ii spuse mama sa rugatoare.

- Mama nu insista, am zis ceva si gata, acum suntem aici, voi vorbi acasa.

- Bine dragule, cum vrei tu ii raspunse ea vizibil deranjata de nepasarea lui fata de logodnica sa.

Ahaaaa, va sa zica ai logodnica  domnul zambet, am inteles, esti un vulpoi ce vrea sa agate multe vulpite, de asta iti lasi cand pleci de acasa telefonul sa nu fi deranjat de logodnica. Deci cred ca mi.a ajuns cu tot pe ziua de azi, cred ca ar fi bine sa ma ridic, sa ma scuz si sa plec, cred ca cele 15 minute promise mamei mele au trecut de mult.

- Va rog sa ma scuzati, dar eu trebuie sa ma retrag, va las sa discutati de ale voastre, eu maine am o zi arhiplina si cred ca e cazul sa ma retrag, inca o data scuzati.ma!

- Vivi, ma prindr el de mana si apoi se ridica si el de la masa. Vreau sa te rog sa imi dai maine adresa undr sa iti aduc telefonul, imi spuse el pe un ton bland uirandu.se in ochii mei.

- Adresa cabinetului meu ti.o va dat tatal meu la plecare, si nu e nevoie sa vi tu, il poti trimite prin orice altceva de incredere, ii raspunsei cu raceala in glas, dar cine se credea, un Don Juan care zapacea pe oricare si cadea in patului lui, nu, nu, nu...am inteles cum sta treaba. Oricum inca nu vreau sa ma leg la cap mai am dr copilarit, pana la 30 mai e timp. Daaa, ati auzit bine, vreau ca pana la 30 de ani sa copilaresc, apoi ma pun la casa mea cu familie cu tot.

- Bine Vivi,spuse el si se reaseza, se citea pe chipul lui uimirea, nu ii venea sa creada ca il tratasem cu asa raceala.

- Bine scumpo, du.te linistita si te odihneste, te pupa mama, imi raspunse si mamica mea dupa fazele dintre mine si Max, iar eu plecai catre camera.

Doamne ce noroc mai e si asta? Unul imi place si mie si acesta este interzis. Hei lasa, sigur nu e pentru mine, mai sunt barbati, nu sa sfarsit lumea.