Iubire Neașteptată

Capitolul 21...Surprizaaa

Azi ne pregatim de plecare, Max a hotarat sa mergem in Romania mai devreme cu 2 zile decat programase sa plecam, nu am inteles prea bine de ce dar sunt in camera si impachetez.

- Iubito, ce frumoasa esti azi, ma cupri de el cu mainile venind din spatele meu si sarutandu.ma apoi pe gat.

- Pana acum nu am fost frumoasa, il intreb eu razand.

- Ai fost destul de frumoasa, dar parca sarcina iti prieste si mai tare, devin inebunitor de frumoasa si daca mai continui sa o ti asa s.ar putea sa ma vad obligat sa te tin numai in casa departe de ochii tuturor, spuse el cu zambet amenintator.

- Sa speram ca nu e nevoie sa recurgi la asemenea lucruri.

Si uite.ne ajunsi pe aeroportul din Romania impreuna cu Marius si Maite. Ne indreptam catre masina lui Max.

- Unde mergem Max? Nu stiu locurile astea pe aici, il intreb mirata.

- Aici avem un penthouse in cartierul asta rezidential, aici vom sta o perioada.

- Cum adica avem si cum adica vom sta?

- Adica tot ce e al meu e si al tau si cu noi va sta si ei, si momantan pana la nunta apoi vedem, spuse el serios.

- Ok...

Raman acasa doar cu Maite, iar Max si Marius pleaca imediat, au spus ca au nu stiu ce treaba. Stam amandoua pe canapea linistite si ne uitam la un film de comedie.

- Unde crezi ca s.au dus astia doi asa de grabiti, o intreb curioasa pe Maite.

- Nu stiu, dar am incredere in ei, sigur s.au duc cu vreo treaba, nu iti face griji, in plus Marius nu l.ar lasa sa faca tampenii si stiu sigur ca nu ar face. Nu iti mai face atatea griji, relaxeaza.te, ii faci rau micutului..

- Daca tu spui, te cred ii spun zambind dar gandul meu tot la el zboara.

Ceasul e 23: 00, iar eu nu am stare, ma plimb de colo, colo, Maite motaie pe canapea, de o jumate de ora ma rog de ea sa se duca sa doarma confortabil in dormitorul lor dar nu vrea, iar eu sunt un car de nervi.

Usa se aude usor deschizandu.se, eu tocmai ce o convisesem pe Maite sa se duca sa doarma si plecase, ma uit catre usa de la intrare si vad ca cei doi intra tiptil pe varfuri in casa.

- De unde mama naibi veniti, ii intreb eu clar si raspicat, cu un facalet in mana si nervoasa, iar ei speriindu.se si lovindu.se unul de altu vrand sa fuga fiecare in alta parte.

- Hai iubito, nu fi nervoasa, totul va fi bine, nu vrei tu sa lasi acel facalet jos si sa mergem sa dormim, vom discuta maine despre ce vrei tu, dar acum suntem super obositi, te rogggg, ma ruga Max cu ochi de catelus nevinovat, in timp ce Marius isi lua talpasita catre camera unde dormea Maite.

- Si deci sunteti in cardasie voi doi, nu.i asa Marius, il iau prin suprindere spunand asta, el crezand ca a scapat de interogatoriu.

- Te rog frumos Viv, vorbim maine toti patru, e 00:00, e foarte tarziu, iar maine ne asteapta o zi lunga, adauga Marius.

- Bine, acum trec cu vederea dar maine ati dat de naiba cu mine, sa inteles, le arat eu amenintator facaletul, iar ei rad si striga la unison:

- Da sefa, sa traiti!!! Si fac semnele cu mana ca in armata si fiecare intra la camera lui.

E 7:00 dimineata, eu deja m.am trezit, am niste emotii, niste stari ciudate inexplicabile, el incepe sa se trezeasca, se intinde si se rasfata ca un motanel in cearceafurile patului fine.

- Neata iubito, nu ai somn, ma intreaba el razand.

- Nu am somn, am niste stari ciudate ce nu ma lasa sa dorm. Dar nu inteleg de ce!

- Eh!!! Poate de la sarcina sau poate de grija de a nu pleca eu fara a.ti spune unde am fost ieri cu Marius, ma intreaba el ranzind la mine.

- Ha! Ha! Ha! Si uitasem de asta, dar ca tot veni vorba spune.mi si mie ce puneti la cale?

- Vei afla azi, peste doua ore, asa ca intre timp fa.ti un dus, fa.te frumoasa, si dupa aia mai discutam despre ce se intampla, imi spuse el zambind,sarutandu.ma apoi pe buze si sarind din pat si disparand in baie.

- Hmmm!!! Oare ce pui la cale domnule Sandulescu????

PESTE DOUA ORE

Eu, Maximilian,Marius si Maite ne aflam in curtea casei mele unde totul era aranjat ca de o mare sarbatoare, toata lumea era imbracata super eleganta.

- Max vrei sa imi spui si mie ce se intampla aici, il intreb eu extrem de curioasa.

- Iubito, bine ai venit la nunta noastra, imi spuse el cu zambetul acela de ne confundat.

- Poftim!!! Ce nunta??? Max esti nebun??? Eu nu am rochie de mireasa!!! Deci imi e rau...voi nu sunteti pe craca voastra!!!

- Doar de atata faci tu galagie, aparu din spatele meu bunica mea, iar eu am ramas surprinsa placut incat mi.au dat lacrimile si am fugit sa o imbratisez.

- Buni tu stiai de ce fac nebunii astia?

- Da draga bunicii, si nimic nu e mai frumos ca viitorul tau sot sa iti faca asemenea cadou, hai sus cu mine ca ai cateva rochii de probat sa vedem care iti plac, sunt croite pe masura ta.

- Dar bunico eu acum mai am pus cateva kilograme si am burtica un pic maricica.

- Lasa.te pe mana bunicii si taci, imi spuse razand bunica mea, asa ca eu si Maite o urmaram sus sa alegem in cateva minute rochia.

Ajunse sus eram uimita sa vad cate rochii erau in camera mea expuse, care mai de care mai splendide si mai incarcate, fiecare avea stralucirea ei si frumusetea ei, dar mie dintre toate una mi.a facut cu ochiul, parca am stiut si parca inima mea imi spunea ca ea va fi pentru mine perfecta.
Era o rochita cu bretele din dantela, rochia era lunga pana aproape de pamant, la mijloc avea o fundita si imita cordonul fasiile ce plecau de langa ea, in rest era simpla, dar pe marginile ei se mai aflau de jur imprejur dantela iar pe ea erau croiti trandafiri argintii.

- Buni mie asta imi place, ii spusei zambind.

- Dar draga bunicii dintre atatea tu ai aleso pe aia? Imi zise bunica uimita si nu intelegeam de ce?

- De ce bunico, ce are, e exact pe gustul meu si sunt sigura ca imi va veni perfect! Nu iti place? Ce are?

- Ei draga bunicii, rochia care iti place tie atat de mult e croita dupa modelul rochiei mele de mireasa, atat mi.a placut ca am facuto special si as fi vrut sa ti.o dau cadou inaintea nuntii tale, dar cum ai tai mi.au spus cum sta treaba am agatato printre cele ale marilor designeri de moda, vroiam sa iti aud parerea fara sa sti ca e de la mine. Dar m.ai surprins si mai uimit alegand tocmai rochia care vroiam sa ti.o fac cadou, spuse bunica emotionata cu lacrimi in ochi.

- Multumesc bunico, e atat de frumoasa si uite parca ai stiut, imi vine perfect, e minunata si o imbratisai pe bunica, eram extrem de fericita, numai ea stia sa ma inteleaga in multe lucruri, nici marii designeri nu mi.au ghicit gustul precum a facut bunica. Sunt super fericita, acum da, ma pot casatori le spusei fericita.