Sange Pur [PAUZA]

Partea a IV-a

Un vant puternic le intampina pe cele doua, care se aflau acum intr-un orasel al muritorilor. A inceput o ploaie marunta, cu stropi atat de reci incat le facu sa tremure. Asta da primire. Erau pierdute intr-un cartier pustiu, cu cladiri darapanate si pereti murdari de graffiti. Singurele sunete, erau produse de picurii de apa, care lovindu-se de pamant, compuneau o usoara muzicalitate. Mai era si latratul cainilor, care hoinareau prin apropiere. Au ramas pe loc pentru a observa imprejurimile, gandindu-se incotro ar putea merge. Isi doreau sa plece cat mai repede din locul acesta neprimitor. Si-au croit drum prin acel cartier, compus doar din cateva cladiri vechi, ramase fara geamuri, pe jos gasindu-se doar sticlaspartasi gunoaie. In noaptea aceea totul parea pustiu, strazile, locuintele oamenilor, magazinele. Privirea le-a fost captata de un local, din care venea o lumina slaba.

     - Uite! Locul acela pare ok. Eu zic sa dam o privire. Gestul ei ii atrase atentia Amyrei catre café-barul din coltul strazii.

     - Esti sigura? Eu zic ca e periculos sa mergem intr-un loc pupulat de oameni, pare a fi un… restaurant?

      - Hai, fricoas-o! O lua de mana fortand-o sa o urmeze.

     Intrara peusacare scoase un mic sunet, atragandu-le astfel privirile tuturor care erau acolo. Inauntru era o atmosfera linistitoare, o melodie country, se auzea dintr-un casetofon care era suspendat pe un perete. Nu era prea multa lume, majoritatea din cei prezenti erau barbati. Fetele erau acum urmarite cu atentie, nu pentru ca erau doar niste pustoaice, ci si pentru faptul ca aveau o infatisare perfecta si o piele atat de stralucitoare, care iti sarea in ochi.

      - Meylie… eu zic sa facem cale-ntoarsa.

      - Nu! Aici e cald si bine. Eu zic sa ne gasim un loc si sa ne purtam normal.

      - Bine… fie. Isi dadu la o parte parul ud, care deja i se lipise de fata.

       Se asezara la cea mai izolata masa, pentru a scapa de privirile insistente ale clientilor. Nici nu apucara sa-si dea jos paltoanele, care erau acum ude leoarca, pe cand chelnerita ajunse deja. Parea genul de fata careia ii placea sa-si petreaca majoritatea timpului in compania barbatilor. Era inalta, cu forme accentuate si un par blond, auriu strans intr-o coada.

       - Ce cauta doua fete ca voi intr-un astfel de loc? Se incrunta usor.

       - Noi… Amyrei i se blocasera cuvintele pe limba.

       - Noi tocmai mergeam inspre casa, cand ne-a prins ploaia. Ne-am zis sa intram putin aici pana se potoleste.

       - In fine… Ce doriti?

       - Ummm… sa ne alegem cu cat mai putine haine ude. Ii adresa un zambet ironic.

       - Meylie… daca stam aici trebuie sa comandam ceva. Cred ca acesta este un local unde vin oamenii sa bea si sa manance. Incerca sa-i sopteasca astfel incat femeia aia bagacioasa sa nu o poata auzi.

       - Aaaa… cred ca am inteles acum.

       - Grabiti-va! Nu am de gand sa stau dupa voi toata noaptea.

       - Poti sa revi mai incolo, te rog? Amica mea e foarte indecisa. Incerca sa nu zambeasca prea tare, pentru a nu-i iesi in evidenta coltii.

       - Bine. Va dau zece minute, daca nu va hotarati pana atunci, o sa zburati afara. Se indeparta cu pasi grabiti, miscandu-se ca o felina. Cele doua au ramas din nou singure. Meylie era foarte revoltata pe aceea femeie, careia ii lipseau bunele maniere.

       - Iti vine sa crezi… ce ingamfata, cine se crede? Pun pariu ca e proasta ca noaptea…

     Dar Amy nu o mai baga in seama. Isi intoarse putin gatul, pentru a-l putea vedea mai bine pe tipul care nu o scapa din ochi de cand ajunse aici. Dar nu era ca toti ceilalti, care o priveau mirati pentru frumusetea ei iesita din comun. Era ceva diferit, el nu o admira, ci mai degraba avea o privire cercetatoare. I se parea frumos, atragator, desi abia daca i se vedea fata, din cauza paltonului maroniu inchis, a carui guler era ridicat. Avea un par foarte des, drept, cu cateva suvite lasate pe fata, de un saten inspre negru si ochi verzi, hipnotizanti. Si-ar fi dorit sa-i zambeasca, dar nu o facea. O privea mirat, fara a schita vreun gest. Amyra era inecata in ganduri, cand simti mana lui Meylie pe bratul ei.

      - Ce e cu tine? Ai ascultat ce ti-am spus.

      - Scuze… ce ziceai?

      - Trebuie sa plecam, noi nu putem comanda nimic. Nu avem ce sa-i dam in schimb.

      - Bine…