Demonul Meu....(+18)

Cine e Brandon defapt!?

Ok, au trecut  aproape 3 săptămâni de la acea întâmplare, de când nu mai m-am văzut cu Brandon, de când nu ma mai sunat acel tip necunoscut..... Oare o fi pățit ceva, oare Brandon a aflat cine era defapt? Nu știu, dar nici nu as vrea sa risc aflând..... Am suferit și încă sufăr mult, nu pot sa cred ca m-am îndrăgostit de un astfel de băiat, nu pot sa cred ca mi-a ascuns atâtea,sunt o proasta. Sunt oprită din gândurile mele de telefonul meu care vibra în semn ca am primit un mesaj! Omg e de la Brandon
Bran: "Hei iubito! Ce faci, nu ai mai dat niciun semn de viata în ultimul timp, nici pe la școală nu ai mai venit, ai pățit ceva, sau ești supărată pe mine?"
Ce dracu să-i scriu.... Nu,nu am pățit nimic, doar te-am văzut în mall cu tipa aia roșcată când îi dădeai droguri la maimuța aia, după te-am auzit când erai acasă și vorbeai cu oameni tai ca să-l aducă viu sau mort pe cel care m-a informează de tine,iar de mine....de mine te ocupi tu..... Off la dracu, ce să-i spun?  Într-un mod foarte ciudat mi-e și frică de el, deci da....
Ana: "Hei! Nu, nu am pățit nimic ,doar ca m-am simțit Putin rău în ultimul timp, atâta tot, de aia u am mai venit nici la școală!"
Bran: "Aha, pai ce ai spune ca azi sa trec pe la tine?"
Ana: "Ok!" Deci da, nu o sa pot sa ma ascund de el la nesfârșit, trebuie să-l înfrunt, sau măcar să-i spun tot ce știu și pe urmă voi vedea eu ce va fi....
Ma pun în pat în timp ce-l așteptăm pe Bran,cand deodată aud soneria. Ok, cred ca a ajuns, trag aer în piept și deschid ușa, dar am avut o surpriza, nu era Brandon, ci un tip înalt, cu părul saten, și niște ochi verzi... Doamne ce ochi are... Sunt întreruptă de gândurile mele ciudate când îmi dau seama ca nu-l cunosc și că stă în fata uși mele Putin cam speriat...
- Hei!  Tu cine ești?
- N-am timp de asta, o să-ți spun mai târziu, spune și mă împinge în casă și închizând ușa cu cheia.
- Ce vrei sa faci? Urlu la el, dar acesta îmi pune mana la gura și îmi zice în șoaptă sa tac, în timp ce îmi arată cu degetul înspre geam. Ma uit prin perdeaua de la geam și văd una din gorilele lui Brandon dând târcoale casei..
- Mai ai vreo ușa prin spate sau vreun geam deschis? Întreabă acest băiat, a cărui nume nu-l știu încă....
- Da, un geam, dar e la etaj, în camera mea...
- O fuck! Hai repede acolo!
- Ok, dar ce se întâmplă?  Spun puțin mai mult speriata..
- Tu vino doar cu mine și o să-ți  explic după...
- Ok, dar o sa ai multe explicații de dat!
- Bine,bine! Acum taci și hai să închidem geamul ala nenorocit... - Ok.... După ce am închis acea fereastra am mers în cameră de oaspeți pentru ca acolo erau draperiile trase și nu se putea vedea înăuntru.....
- Ok, acum spune-mi cine ești și ce dracu îi cu gorila aia??
- Poi numele meu este Arthur, eu sunt varul acelui tip care te suna cu număr privat, iar el ma pus sa vin la tine și să-ți spun ca pe el îl urmăresc oameni lui Brandon ,asta din cauza faptului ca te tot suna și vroia să-ți tranzmit ca sa nu te mai vezi cu el și să încerci pe cat posibil să te ferești de el,iar pe mine ma pus sa am grija de tine....
- Ok, dar care e toată faza asta cu Brandon ca nu m-am prins,cine e Brandon de fapt!?  Adică ce vrea defapt de la mine, pana acum câteva zile a fost drăguț cu mine și etc, iar de câteva săptămâni îl văd că vinde droguri, umbla cu tot felul de gorile și mai nou ca ma vrea cu orice preț,ce dracu se întâmplă? Spun și încep să plâng
- Hei, nu plânge! Știu că nu mă cunoști și poate te gândești că sunt la fel ca și Brandon, dar nu, iti vreau doar binele și eu, dar mai ales varul meu, iar eu i-am promis ca voi avea grijă de tine și așa voi face, deci te Poti baza pe mine! Ok? Iar fazele cu Brandon.... Nu știu, adică doar vroia sa te ducă de nas,el e împreună cu tipa aia roșcată pe care ai văzut-o și tu în mall, pe aia o cheamă Andreea, una din curvele orașului, în fine... Bran nu doar ca se ocupa cu droguri, dar majoritatea credem că s-ar ocupa și de trafic,  de oarece nimeni nu mai știe absolut nimic de fostele lui, au dispărut ca printr-o minune, adică ori asta ori le-a omorât.... Deci da păpușă, Brandon  al tău nu e tipul ala dulce, tandru și drăguț după cum credeai tu...
- Nu, nu pot sa cred, dar de ce vrea asta tocmai de la mine, ce am făcut eu,cu ce i-am greșit?
- Nu trebuie să-i greșești cu nimic, el face asta de buna voie, bănuiesc că dacă îi greșești iasă mult mai urat,dar nici eu nu pot să-l înțeleg de ce  ar face un lucru atât de oribil unei fete atât de frumoase. Nu am mai putut sa spun absolut nimic și am început să plâng în hohote,chiar când credeam că viata mea e pe cale sa se schimbe în mai bine sa schimbat în mai rău, cu ce am greșit. Gândurile mele sunt întrerupte de Arthur care a venit și mă luat în brate încercând să mă liniștească
- Hai gata!Te rog,nu mai plânge, o sa fiu aici, iti promit. Nu știu de ce, dar simt ca pot avea încredere în el, sper doar ca sa nu ma înșel și în privința lui la fel ca și cu Brandon...
  - Haide sa te pui la somn ca ești obosita! Spune iar eu dau aprobator din cap.  Ma duce în cameră mea, ma pune în pat, ma acoperă și mă pupă pe frunte.
- Dacă e ceva cheamă-mă, voi fi jos în sufragerie
- Dormi aici cu mine, te rog îmi e frica sa dorm singura...
- Ok!..Își ia o pernă și o pătură și se pune jos lângă patul meu.
- Ce faci?
- Ce crezi,ma pun sa dorm...
- Acolo jos,dar nu o să-ți fie frig?  - Ai spus ca nu vrei sa dormi singura, iar s-a dorm lângă tine în pat nu as putea...
- De ce, taci și vino în pat, nu te pot lăsa să dormi pe jos!
- Ok, dar iti spun de pe acum ca s-ar putea să te iau în brațe..
- Ok....

Dimineața mă trezesc puțin mai greu și cu o durere groaznica de cap, cel mai probabil din cauza faptului ca am plâns toată noaptea, ma întorc și-l vad pe Arthur dormind, cat de drăguț poate fi ,ma ridic ușor din pat ca sa nu-l trezesc și mă duc la baie, îmi fac un dus rapid, apoi cobor la bucătărie pentru a face micul dejun. Termin cu mancarea,fac doua cafele, îmi aprind o tigara și-l aștept pe Arthur sa se trezească, nu după mult timp îl văd că intră în bucătărie într-o pereche de pantaloni de trening gri, la bustul gol și cu părul ciufulit.... Din nou...omg cat de drăguț e ...calmează-te  Ana, nu e momentul sa te îndrăgostești de un alt timp, nu acum...bineînțeles ca  se baga conștiința mea...
- Neata!
- Neata, cum ai dormit?
- Foarte bine,iti mulțumesc că m-ai lăsat ca dorm lângă tine!
- Eu iti mulțumesc pentru că ai dormit cu mine, ia!  Spun și îi întind o ceașcă mare cu cafea
- Mulțumesc!
- Nu ai pentru ce, tigaia vrei, fumezi?
-  Da, mersi!
După ce am mâncat, m-am dus sus sa ma schimb ca sa plecam către liceu, deja am stat prea mult acasă, nu mai pot lipsi, dar Arthur  a spus ca va veni cu mine și se va transfera și el la același liceu cu mine,zis și făcut. Am intrat în școală, dar Arthur fiind mai mare ca și mine nu a putut fi și în aceeași clasă cu mine, dar aveam clasele una lângă cealaltă. Am intrat fiecare în clasă lui, dar nu înainte de a ma pupa pe obraz și de a-mi spune ca va fi aici când voi avea nevoie de el.