Capitolul 1

115 10 1
                                    

-Mat'*, uite! Pui de foca! striga micuta Katuysha vesela. Ochiii ei purpurii licareau de fericire. Nu-i vad parinti. Unde-s? intreba uitandu-se in jur.

-Puii de foca sunt abandonati la nastere, spuse mama fetei, Anna.

Katyusha isi arunca diamantele pe expresia fetei mamei sale. O privire goala. Zambetul luminos al Katyushei se transforma intr-o privire inspaimantata. Privi puiul de foca ce se tara pe gheata translucida. Inghitii in sec si se gandii la ce ar putea patii puiutul fara sa garda parinteasca.

Multi ar fi spus ca Anna Braginski, personificarea Siberiei si militar activ inca din antichitate, este un parinte dur si rece. Ca-i distruge inocenta fetei sale si c-o traumatizeaza. Sunt putini cei care stiu ca a luptat impotriva tuturor ca s-o tina departe de viata de soldat, dar inzadar. Insistentele fetei si ale fratelui sau, Ivan Braginski, au facut-o sa cedeze. De atunci ii da lecti de tras cu arma si folosit tunul tancului.

-Nu-ti fa probleme. Sigur se va descurca. Exac ca tine, ii spuse aceasta punandu-i o mana pe spate si zambind.

-Acum haide. Sa ne mai dezmortim putin si-i sa vanam ceva pentru Romano. Se asteapta sa-i aducem ceva de fript, spune Anna si se ridica din spatele pietrei. Incearca sa-si maseze spatele cu geaca din fas pe ea, dar degeaba. Fetita se ridica de pe plapuma de zapada si-si pne arma pe umar. Isi inalta privirea si-o tintui pe mama sa cum scoate din ranita de razboi o harta locala. Ii privea degetele acoperite de manusi de piele cum desfasoara harta si-o fac din ce-n ce mai mare. Se inalta pe varfuri si-si inalta diamantele movalii ca sa priveasca. Poate nu intelegea nimic, dar ii placea sa vada materialul lucios al hatii cum straluceste in lumina soarelui.

-Cel mai repede iesim din aria protejata prin vest, dar va trebuii sa ocolim mult. Ce ne ramane e sa o luam prin est pe drumul cel lung, bolborosea Anna cu ochiii in harta. Deci drept inainte.

-Da, sa traiti! striga Katyusha si saluta ca un militar. Anna o lua de dupa gat si pornira la drum spre casa.

~tinp skype~

Doua ore de mers pe drum si-o singura pauza. Acum era randul celei de-a doua.

La marginea unei padurice acoperita intr-o plapuma de zapada se opresc si vaneaza. Mici flori de gheata se parasutau din cer si aterizau pe solul ingheat sau pe crengile spinoase ale brazilor, iar plapuma devenea din ce in ce mai groasa. Cerul gri-albastrui acoperit cu norii statea pasnic deasupra fetelor privindu-le cum aprind focul cu doua cremene. Scanteile aurii dau nastere unei mici flacari portocaii ce e hranita de catre Katyusha cu spinii brazilor.

-Asa, spune Anna indrumut-o pe fata. Anna incepe sa sufle in foc pentru al amplifica. Scoate din ranita decorata in verde doua veverite. Le jupuieste apoi le pune pe cateun bat.

O linistea inebunitoare domnea peste intreg tinutul. Doar glasul vantului se mai auzea din cand in cand.

-Mat', unde ai invatat sa tragi cu arma? glasul Katyushei sparse linistea.

-Nu mai tin minte, dar sunt sigura ca era trecut de 1880. Plus ca eu n-am luptat in Primul Razboi Momdial.

-Nu?!

-Nyet*!

-Mat', cum era la inceputul razboiului?

Anna se aseza turceste in fata micutului foc. Katyusha isi schimba pozitia. Isi strange genunchii la piept si-i inconjoara cu bratele ei. Abia astepta sa auda povestile de razboi ale mamei sale. Anna rasufla, iar apoi isi lua inima in dinti. E constienta ca nu-i putea spue Katyushei despre gulaguri si executii. Asta pana cand se va mari si va invata la orele de istorie.

-Totu' a inceput in timpul regimului lui Stalin-, incepu Anna sa povesteasca.

-Stalin? Cel despre care ii povesteai lui tata? intreba Katyusha cu acea curioasa specifica unul copil.

-Katyusha, nu ma mai intrerupe si lasa-ma sa termin, spune Anna.

Katyusha tacu si-si sprijini barbia intre genunchi.

~flashback~

N-am fost partasa la anexarea Poloniei impreuna cu fratele meu, Ivan si si sora mea, Natalia. La 1 septembrie 1939 am fost scoasa din gulag. Inchisoare ce mi-a fost camin timp de trei ani. Nu stiam ca am fost scoasa de acolo special pentru a lupta in razboi; credeam ca santurile la care am trudit i-a impresionat pe mai marii din partid. Adevarul l-am aflat de la un membru al echipajului meu.

Doua zile mai tarziu am ajuns la Moskova. Peste tot vedeam trupe de soldati aranjati si marsaluind spre campul de lupta. Tancuri in urma lor ce se-ndreptau in acelasi loc. Avioane ce traversau cerul ce urma sa devina campul de lupta. Totu era schimbat. Acel oras rosu, plin de monumente si stradute animate se transforma rapid intr-un buncar rece. Rosul sau incepea sa fie inlocuit de tonuri de verge mlastinos si gri mohorat. Iar eu ma potriveam cu peisajul. Uniforma mea in dungi, larga si murdara se potrivea. M-am dus spre casa ca sa-mivrevad familia. Numai Yekaterina era acolo, dar isi facea bagajele pentru plecarea la Kiev. Aparitia mea plina de pamant in tocul usii a facut-o sa sara spre mine si sa ma sufoce la piept intr-o imbratisare sincera si sufocanta. Mi-a pus o serie de intrebari la care am raspuns pe un ton neutru.

In cateva zile ramasesem singura in apartament. Am inceput sa-mi reiau activitatile de odinioara. Am pus din nou mana pe pensule si pe creioane. Inspiratia din mine explodase ca o bomba si nu ma lasa pana ce nu-mi terminam munca. Din cand in cand ma eliberam. Ieseam din apartament cu pusca lui Ivan in spate si ma duceam in poligon. Seara de seara imi amanam cina cu o ora numai ca sa prind la televizorul cubic desenele anumate de propaganda sovietice. Zilele treceau, iar eu ramasesem captiva in propria rutina. Nu aveam cu cine voribi, inspiratia ma parasii, iar bani nu mai aveam pentru a platii transportul in comun sau de a cumpara ceva de mancare. Nu mai pun la socoteala facturile. Toate acestea ma puneau sa ma gandesc la alte ocupatii. Gandul de a ma inrola in armata ma framantat ceva vreme. Ajunsesem la concluzia ca, in lipsa de inspiratie si de materiale, mai bine decat sa-mi ingrop familia in datorii sa fac ceva mai practic. Asa ca am luat decizia de a ma inrola.

To be continued...

Mat' (rusa)= mama
Nyet(rusa)=nu

Arhiva Annei BranginskiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum