De ce să aștept?

133 13 5
                                    

De ce să aștept, când pot alege să plec?

De ce să aștept, când pot opri totul?

De ce să aștept, când realitatea este mai dură decât un coșmar?

De ce să aștept, dragul meu, când îmi spui că ai gusturi prea fine pentru a ști ce vrei?

De ce să aștept, când totul pare că s-a terminat acum ceva timp?

De ce să aștept, când nici măcar nu știu dacă am început ceva?

De ce să aștept, când știu că aștept imposibilul?

Însă, totuși aștept, deși am un răspuns negativ pentru toate întrebările de mai sus.

Aștept să văd dacă totul a fost în zadar. Dacă toate mesajele, convorbirile și privirile noastre lungi, adânci, au fost un joc. Dacă eu am fost doar o altă "fată" pentru tine. Dacă tot efortul meu pentru a te face fericit nu a însemnat nimic pentru tine. Aștept până în momentul în care voi simți că eu nu reprezint ceva, cât de mic, pentru tine.

Am momente în care mă pierd în abis, în scenarii perfect scrise, în care tu și cu mine avem un viitor frumos, de nedescris și mă trezesc cu un zâmbet pe față, doar gândindu-mă la ochii tăi când mă fixau cu o privire atât de vagă, încât niciodată nu am știut cât sau ce reprezint pentru tine.

Aștept pentru că doar cu un mesaj, tu îmi poți aduce zâmbetul pe buze. De câte ori vorbim, chiar și un singur "Bună!", rostit de tine, ajung să mă facă să pășesc pe ținuturile raiului. Cred în destin, consider că fiecare persoană pe care o întâlnim și reușește să ne pătrundă în suflet are un rol în viața noastră, iar tot drumul meu de până acum mi-a demonstrat adevărul acestei teorii.

Eu încă aștept și o voi face până în momentul în care mă simt nedorită, până când nu îmi voi mai găsi argumente pentru a rămâne, pentru a îți găsi scuze și a îți accepta fiecare moment în care mă faci să sufăr.

Într-adevăr, uneori cred că poate merit ceva mai bun, este ceva absolut normal. Alteori mă consider o copilă care nu poate accepta adevărul, dar să fiu sinceră, inocența cu care iubește un copil este de-a dreptul unică, deoarece acestuia nu îi este frică că poate persoana iubită nu simte la fel, nu îi este teamă să fie rănit, nu pleacă când este alungat. Doar iubește! Stă si așteaptă, nu renunță, încearcă până vede că orice face nu funcționează, atunci, se pune într-un colț și plânge, dar încă așteaptă.

Așa suntem noi, femeile, niște copile atunci când vine vorba de iubire!

Aștept, deși mi-au curs atât de multe lacrimi în urma unor cuvinte, care pentru tine nu însemnau nimic, dar pentru mine erau ca o sabie, iar tu erai călăul meu. Iți amintești momentul în care mi-ai spus că te-ai îndrăgostit? Dacă nu, ți-l pot descrie eu. Eram așa de fericită, credeam că eu sunt posesoarea inimii tale, în sfârșit visele mi se îndepliniseră, în următoarele secunde tu mi-ai spus cine este acea fată și nu, nu eram eu. Atunci am înțeles adevăratul sens al sintagmei "soarele dinaintea furtunii", pentru că mi-ai distrus sufletul. Am înțeles că totul a fost pur și simplu un joc fără limite, sau, poate le avea, dar nu erau definite de mine. Probabil atunci a fost momentul când trebuia să renunț la tine, știu acest lucru, dar simțeam că încă mai am un scop pentru care te-am întâlnit, așadar, nu am plecat, am preferat să mă arunc în agonie, dar să știu că sunt alături de tine.

Am început să mă mulez după modul tău de a gândi, începusem să te înțeleg. Ți-am promis că eu nu o să fiu ca ceilalți și că nu o să renunț la tine, acesta este unul din motivele pentru care încă aștept.

M-am aruncat în mâinile sorții. Am înțeles că poate, atunci când va trebui să te uit, o voi face. Poate că  dacă altcineva îmi este destinat, va veni și tu te vei pierde în trecut, însă, până atunci, am ales să nu iau eu decizia de a renunța la tine, la "noi", pentru că, am încercat și am suferit mai mult decât atunci când eram alături de tine, iar această încercare m-a făcut să nu vreau să plec.

"Dragă femeie sau tânără domnișoară, unii bărbați apar în viața noastră pentru a ne face să simțim că trăim, pentru a ne depăși limitele, pentru a ne regăsi sau a găsi o altă parte din noi. Este dreptul tău să ierți, să aștepți și să iubești, însă este dreptul tău să pleci atunci când te simți nedorită, chiar dacă este greu, în momentul în care simți că nu mai aparții sufletului unui bărbat, cea mai înțeleaptă decizie este să pleci! Pleacă, fără să te uiți înapoi și nu uita, poate într-o zi, la timpul potrivit, o să vă reîntâlniți. Însă până atunci, dă-ți tie voie să fii fericită, să descoperi oameni noi, iar lui, dă-i ocazia de a se gândi dacă te vrea lângă el sau nu!"

O părere adolescentină despre viațăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum