O părere adolescentină despre viață

Tu nu înțelegi cât te iubesc

Tu nu înțelegi dragul meu...
Nu înțelegi faptul că mereu te port în gând și îți simt prezența în suflet.
Nu înțelegi că acum aș vrea să te țin de mână și să îți șoptesc, când trecem pe lângă toti oamenii care se uită la noi cu invidie, că ai reușit să mă faci cea mai fericită femeie din lume.
Nu înțelegi că mesajul tău de dimineață era lucrul pentru care mă trezeam după tine doar ca să nu fiu nevoită să îl aștept și să îmi încep ziua cu un zâmbet pe buze.
Nu înțelegi că râsul tău era motivul bătăilor accelerate ale inimii mele.
Nu înțelegi că de fiecare dată când te priveam sau eram lângă tine mă simțeam puternică, eram mândră de mine că un astfel de om mă putea iubi și că am reușit să îl găsesc.
Nu înțelegi, iubitule, că te-am înțeles mereu, chiar și atunci când nu o reușeai nici măcar tu să o faci.
Nu înțelegi că m-am îndrăgostit de tine, chiar dacă știam că o iubesti pe ea, chiar dacă înainte să ne cunoaștem te-am văzut cum o priveai și știam că nu o să te am vreodată. 
Nu înțelegi că mi-a fost teama, iar teama mea s-a adeverit, nu știu dacă ai uitat-o, dacă mă vrei pe mine ca să mă iubești sau o să fiu o modalitate prin care să o uiți.

Te iubesc, dragul meu, m-am îndrăgostit de tine, dar am ales să te las să pleci, eu am luat această hotărâre care îmi va distruge viața, știu acest lucru. Poate că am însemnat pentru tine atât de mult cât am simțit că însemn din vorbele tale, da, te-am crezut, toate cuvintele tale pentru mine au însemnat speranță, speranța că într-o zi chiar mă vei cere de soție și mă vei face să mă simt cu adevărat specială. Poate am fost naivă, multe persoane mi-au spus ca am fost naivă, mai ales cand a fost vorba de tine, poate am fost doar o fata dintre celelalte, dar am preferat și încă prefer să cred ce îmi spuneai tu. Recitesc conversațiile noastre sau îmi aduc aminte de modul în care ne-am privit prima oară când ne-am văzut, te-ai uitat atât de intens în ochii mei încât tot ce am vrut a fost sa te sărut și să îți ofer o îmbrățișare, însă mă intimidasei și am privit instant în altă parte.  Am crezut că nu o sa mai vorbesti cu mine după ce mă vezi, îmi era frica de acest lucru, dar nu s-a întâmplat și am fost atât de fericită că am putut ține un băiat atât de diferit, de fantastic, în viața mea.

Îmi e teamă că te-am pierdut, nu am mai vorbit, unii oameni din viața mea au spus că este mai bine să te las să pleci, dar nu pot sa accept, deși poate chiar ai dispărut pentru totdeauna. Îmi este dor de tine, de mirosul tău, de zâmbetul și de vorbele tale, îmi lipsesc mesajele tale prin care chiar credeam că simți ceva puternic pentru mine.

Nu înțelegi de ce te-am lăsat sa pleci, dar sper să nu o faci, deși îți cer prea mult. Nu înțeleg ce se întâmplă acum cu mine, fără tine, dar înțeleg că imi este dor de tine.

Sper să nu mă uiți niciodată și să ne regăsim cândva, când vom fi amândoi pregătiți poate sau sa fii doar fericit, indiferent dacă nu ești lângă mine. Te iubesc!