Albastru
Negru
Albastru
Negru
Albastru
Negru
Albastru
Negru
Albastru
Negru.
Știi ce mă amuză uneori? Că nu te puteam asimila cu o altă culoare. Nu cu verde, nu cu roșu, nu cu portocaliu, nu cu violet, nu cu alte culori. Doar cu albastru. Te vedeam făcut din această culoare, indiferent că poate sună asta ciudat sau nu. Pur și simplu culoarea aceasta era făcută pentru tine, vă potriveați.
Dar știi ce e și mai amuzant? Că și eu mă văd a fi albastră. O nuanță mai închisă, totuși, când felul tău era să fie cât mai deschis, cât mai pur. Culoarea mea era impură doar din cauza mea, a greșelilor, a tristeții și a nervozității care cuprindea până și această nuanță.
Încep să cred că, o să vină timpul când vom fi amândoi cuprinși de o nonculoare, de negru. Nu te pot vedea pe tine cuprins, fiind împreună cu ea, practic legați. Nu, nu, nu, nu, nu.
Apropo, crezi și tu că e amuzant cum că amândoi împărtășim aceeași culoare, dar tu nici nu știi de existența mea? Cum că avem lucruri care pe mine mă fac să te simt așa aproape, dar tu nici nu știi de acestea?
CITEȘTI
Blue rays
Short StoryEa îl compara pe el, făcând-o să se simtă apropiată lui. Totuși, el nu știa de existența ei, îl căuta, chiar se și căuta pe ea înseși. El își continua viața, chiar dacă nu știa c-o distruge, că-și pierde din strălucire. Oricum, îi lipsea și lui ceva...
