Voiam să-mi înec amarul. Voiam să beau, să uit de tine. Știam totuși că nu avea niciun efect, tu tot rămâneai în mintea mea oricât te uram în momentul de față. Cum ai putut face asta, copac albastru? Te-ai personificat, ai ajuns să faci greșeala asta, iar eu urăsc așa de mult asta. Simt de parcă mă urăsc până și pe mine. Revenind, știi ce clișeic e totuși? Că dacă m-aș îmbăta te-aș înjura și aș spune lumii chestii ironice referindu-mă la tine. Oricât te iubesc, aș țipa la tine pentru tot și știu că aș sfârși tremurând și plângând, cum fac acum. Nu înțeleg, de ce faci asta? De ce te distrugi? De ce mă distrugi și pe mine? Mă doare al naibii de tare și simt că și pe tine și tu, la naiba, nu realizezi și continui să faci greșeli, să faci acțiuni idioate. Aș țipa la tine dacă aș putea, încercând să te trezesc și să-ți dai seama de ce faci, de ce reușești să creezi în jurul tău. Dar nu pot și urăsc asta. Si totuși, tu nu știi nimic din toate astea.
CITEȘTI
Blue rays
Short StoryEa îl compara pe el, făcând-o să se simtă apropiată lui. Totuși, el nu știa de existența ei, îl căuta, chiar se și căuta pe ea înseși. El își continua viața, chiar dacă nu știa c-o distruge, că-și pierde din strălucire. Oricum, îi lipsea și lui ceva...
