Hai să prindem stele, hai să ne găsim pe noi pe cer, să ne culegem, să ne privim. Știai că noi putem completa noaptea? Tu fiind melodia albastră, iar eu o adiere de vânt. Amândouă plăcute, dar greu de prins.
Știu totuși că nu ne pasă de acțiunile noastre, mai ales noaptea. Chiar dacă prefer să privesc cerul, să mă gândesc la tine când privesc fiecare stea în orizontul meu, când privesc luna, comparându-te cu ele, dar niciuna nu fiind mai bune ca tine. Nici cerul întunecat, chiar dacă îmi amintește de tine cu tristețe, știind că în curând va veni vremea când te vei întuneca, când vei deveni doar negru, ascunzând acel albastru frumos și pur al tău care te caracterizează.
Oare privești și tu cerul când o fac și eu? Sau ești prea ocupat cu viața ta și cu ce alegi să faci? Știi, mă întreb dacă oamenii intenționat se distrug, dar cine știe, asta poate fi și o plăcere, oricât de groaznic se poate simți uneori. Cer albastru, o să mă gândesc la tine și în noaptea asta, ține minte asta.
CITEȘTI
Blue rays
Short StoryEa îl compara pe el, făcând-o să se simtă apropiată lui. Totuși, el nu știa de existența ei, îl căuta, chiar se și căuta pe ea înseși. El își continua viața, chiar dacă nu știa c-o distruge, că-și pierde din strălucire. Oricum, îi lipsea și lui ceva...
