Te rog doar, nu mă pune să te distrug. Nu mă obliga să-ți sfărâm sufletul, să înfig săgeți otrăvite în al tău suflet albastru. Nu vreau să te fac să dispari, nu-mi doresc asta. Tu ești cel ce mă ține în viață, iar tu de ceva timp te simți slăbit. N-ai idee cum mă faci să mă simt, cât mă distrug din cauza asta, nu vezi cum albastrul meu devine spălăcit. Tu nu cunoști aceste lucruri ce mi se întâmplă zilnic, albastrule. Nu vreau să-ți fur nuanța ta doar ca să mă însănătoșesc eu, să fiu mai voluminoasă. Sufletul tău pe care-l compar cu lapisul, nu-l pot fura, nu-l pot sparge. Nu mă pot îmbogăți furându-te, obținând ceva ce nu-mi aparține. Așa că, te rog, albastrule, păstrează-ți sufletul și întreține-l, nu-l distruge tu, nu încerca asta. Curând lumina albastră te va încălzi și te va reface pe tine.
CITEȘTI
Blue rays
Short StoryEa îl compara pe el, făcând-o să se simtă apropiată lui. Totuși, el nu știa de existența ei, îl căuta, chiar se și căuta pe ea înseși. El își continua viața, chiar dacă nu știa c-o distruge, că-și pierde din strălucire. Oricum, îi lipsea și lui ceva...
