Ambuscada

I

Si vine acea clipa cand te dai jos din pat, si te gadesti: „Ce zi e astazi? Ce trebuie sa fac?". Te uiti pe geam si vezi un cer senin, plin de stele. Da...esti treaz la 4 dimineata, si te intrebi de ce. Se poate sa fie mai greu de atat?  Te duci la bucatarie, si te uiti in calendar: 4 iulie. Zi de sarbatoare. Ce sa faci? Stai acasa, vizionand filme despre istoria Americii, sau te duci si sarbatoresti? Desigur, ca n-ai altceva ce face, pentru ca prietenii, sau mai bine zis, asa-zisii prieteni nu te lasa in pace pana cand nu te scot din vagauna aceea pe care tu o numesti casa. Realizezi ca tusesti si te simti rau; buna dimineata, fraiere, ai dormit doar intr-o pereche de pantaloni lungi. Se explica. Te asezi la masa, si iti torni putin whiskey intr-un pahar din care ai mai baut. Stai linisit si ganditor pentru cateva momente, incercand sa iti dai seama ce vrei sa faci. Dupa cateva minute, insa, te ridici, te duci si iti iei un tricou pe tine, inchizi geamul din camera ta, si te pui in pat. Incerci sa dormi, dar somnul nu vine. Astepti, nerabdator totusi, pana la un momentdat cand, in sfarsit, oboseala isi face prezenta. Parca doar dupa cateva minute suna alarma ceasului, care indica ora 8.30. „Chiar atat de repede a trecut noaptea?" te intrebi. Dupa care te duci in bucatarie si iti pregatesti cafeaua. In timp ce aceasta ajunge in ceasca, tu cauti cateva pastile pentru durerile de cap. Intr-un final, cafeaua e gata, iar tu stai calm la masa, incercand sa o savurezi. Din nefericire nu e cea mai buna cafea nici pe departe, dar totusi te ajuta sa te pui pe picioare. Te duci si te schimbi in haine casual, iti cauti periuta de dinti, te speli pe dinti si pleci. Pe drum spre magazin ti se face pofta de briose cu ciocolata. Te opresti pentru cateva minute sa iti satisfaci poftele, si iti continui drumul spre magazin. Pe strada te intalnesti cu vechi colegi de liceu si chiar si de la facultate. Te saluta, ii saluti, si mergi mai departe. Ajungi la magazin, iti cumperi produsele de care ai nevoie, si te intorci in vagauna ta. Deodata telefonul tau bazaie in buzunarul blugilor, si nevrand sa raspunzi te uiti la numar. Era fosta ta prietena: Jennifer Parker. Intr-un final, inima ta se umple de compasiune, si ii raspunzi dezorientat: -Da, Jenn? -Chris, am nevoie de ajutorul tau! Acum! Te rog! Chiar vreau sa ma ajuti! Am intrat intr-o mare incurcatura, si am nevoie de tine! Te rog. Vino pe 3rd Street, langa „The Cook's Library". Te rog! -Bine, o sa incerc sa ajung. -Te rog, vino. La ora 12. Singur. Te rog! -Bine, Jenn. O sa vin... Te grabesti acasa, nevrand sa intarzii. Pana la urma a fost fata pe care ai iubit-o si se pare ca inca simti ceva pentru ea. Inca o simpatizezi, si ti-e frica sa nu pateasca nimic. Vrei sa fie in siguranta, sa fie langa tine, dar ea...ea nu vrea asta. Si de aceea, trebuie sa o lasi mereu sa plece, fara sa ii spui intr-adevar ce gandesti. Si in final, astepti acel moment cu sufletul la gura, momentul in care va veti reintalni. Era 12 fara 5 minute, iar tu erai deja la destinatie. Si atunci ai vazut-o. Parul acela castaniu si lung. Acei ochi mari si albastri. Se uitau deja la tine, si tu incercai sa ramai calm. Te-ai apropiat si ti-a zambit cu acel zambet larg si stralucitor.