Te apropii de ea, privind acei ochi mari si superbi, acele buze pline care ascund un zambet fabulos. Atunci cand ajungi langa ea, te imbratiseaza si te saruta pe obraz ca pe cel mai bun prieten al ei. Inchizi ochii pentru o secunda gandindu-te la ce ai putea sa ii zici, sau cum ai putea reactiona. Dupa care, sparge tacerea cu un suras.
-Ma bucur din tot sufletul ca esti aici, Chris. Mi-ai lipsit atat de mult, spune ea, imbratisandu-l din nou. Chiar imi lipsea prezenta ta.
-Si eu ma bucur sa te vad, Jenn, spui tu fara sa crezi asta deloc.
Faci cativa pasi inapoi, si incerci sa o privesti mai bine. Chiar arata fantastic, fata de ultima oara cand ai vazut-o, acum 6 luni, 3 saptamani si 5 zile.
-De ce ai vrut sa ne intalnim? Dupa atata timp? Cu ce folos, Jenn? Ai uitat ca tu ai fost cea care m-a dat afara din viata ta? De ce dupa tot acest timp?
-Ti-am spus ca am nevoie de ajutorul tau, spune ea putin trista.
-Acum?! Acum ai nevoie de ajutorul meu? Dupa cate s-au intamplat, acum vrei sa repari ce-ai stricat? Nu...Nu pot sa cred.
-Termina! Nu am de gand sa ne impacam. Ci vreau doar sa ma ajuti intr-o situatie mai complicata. Sunt pe urmele mele, Chris. Si mi-e frica.
-Ce? Cine te urmareste? Cine iti vrea raul?
-Ei, spuse ea, marind considerabil ochii.
-Ei, care? Jenn, nu te inteleg.
-Ei, Chris. Ei. Acei „ei”.
-Oh, ei. Ce vor de la tine? Cu ce te au la mana? Nu-mi spune ca ai facut o tampenie ca o sa te cert ca pe un copil de clasa intai. Ce ai facut?
-Am...Le-am promis ca le aduc marfa din Anglia, si am ratat zborul din cauza unor fraieri care m-au urmarit. Probabil din clanul lui Joshua. Ugh! M-am saturat de ei. Fac ce fac, si tot in treburile tale se baga. In sfarsit, am ratat zborul, si...eu l-am promis ca vor ajunge in cateva zile, dar...dar...dar lor nu le pasa, asa ca m-au amenintat. Si acum, nu stiu ce sa fac, si am crezut ca daca cer ajutorul cuiva, acel cineva potrivit, poate voi scapa.
-Lasa-ma sa ghicesc. Acel cineva sunt chiar eu, nu?
-Exact.
-Oh, Jenn! Imi vine sa te bat! De ce le-ai promis asta?
-Oh, dar pentru numele lui Dumnezeu, stiam ca pot face transportul respectiv, Chris!
-Si se pare ca, pana la urma, n-ai mai fost in stare.
-Joshua e de vina. E vina lui! spune si izbucneste in lacrimi.
Ea incepe sa planga, si tu o iei in brate, incercand sa o linistesti.
-Shh, totul va fi bine, Jenn. Ai incredere in mine. Vom trece si peste asta. Cu ce te-au amenintat?
-M-au...m-au amenintat ca mi-l vor lua pe...pe... spune ea incercand sa isi stearga lacrimile.
-Pe...?
-Pe Oscar, spune ea lacrimile curgandu-i siroaie.
CITEȘTI
Ambuscada
General FictionTrădarea își face simțită prezenta în viețile tuturor. Iar noi ce facem? Ii dam voie sa ne întunece mințile. De ce? Pentru ca ni se pare mult mai ușor sa ii facem pe alții sa sufere decât se ne facem pe noi sa credem ca putem trece peste și sa merge...