Singur,dar nu Singur

Eliberare

Extaz
Oameni răi
Tristețe
Sunt singură.
Prea singură...
E ceva ce simt ca mă strânge de tample si simt ca înebunesc.
Stau, mă leagăn ca un copil handicapat , ascult muzică dărăcească și plang .
Stau în casă, dacă ies afară lumina ma arde... Nimanui nu îi pasă dacă sunt bine sau daca mai trăiesc.
Știu că nu sunt o persoană perfectă.. Și de asta încet mă închid în mine și o să merg înainte doar eu cu eu cu eu si cu eu.
Parcă întunericul și gândurile de a-i ucide încet pe toți, de la cel mai bun la cel mai rău.. Ma mai liniștesc.
Animalele de pluș, cărțile și o pereche de căsti îmi mai țin de urât. Culoarea verde din cameră îmi distruge puterea, pereții parcă crapă, perdelele cu model florar, in mintea mea par niște piei de animale... Într-un colț îmi stă altarul căruia ma închin , fețele artiștilor care îmi completeaza viața cu puțină culoare ,stau acolo, alungând răceala din ea... Picturile cu demoni înconjoara cald , idolii.
*
E vara, soarele e sus, stă acolo gata, gata sa îți demonstreze că cea mai bună idee e să stai între patru pereți, ascuns de razele lui oribile... De asta, eu m-am decis să îmi petrec întreaga vară, închisă în casă, departe de oameni..
Imi ațintesc privirea in tavan, ce e drept culoare chiar mă disperă , asa că închid ochii și îmi imaginez o culoare mai îmbietoare, e un roșu negricios.Imi imaginez persoane vechi, mult iubite de mine, dar uitate în infinit, pierdute. Nu îmi place gândul și încerc sa îl schimb. E prea caldd, nu pot nici să gândesc, mă ridic , îmi deschid ochii si îmi pun idolii să imi zbiere în urechi, vocea lui Tom Araya îmi inunda în ură starea si chiar imi place mult.
Închid ochii iar...
Nu mai am nici un gând...