Gataa...Am reusit o mica particica!
Am reusit cat de putin sa zic "Multumesc pentru o viata normala!".
Am reusit sa imi multumesc si mie si prietenilor mei .Am invatat sa fiu putin mai mult decat un punct pe o foaie.Am invatat sa fiu un capitol din viata unei persoane care poate ca tine la mine.
Insa,ceva mai lipseste:INCREDEREA.
Poate ca am reusit sa spun ce simt.Dar,totusi,oare am terminat?
Sa va intreb ceva:Ati avut vreodata idee ce cred altii despre voi?
Eu,sincer ,m-am gandit de multe ori ca oamenii par de incredere.
Sa va dezvalui adevarul crunt?Traim intr-o lume plina de falsitate.
Vi s-a intamplat vreodata sa fiti respinsi de prietena/prietenul cea mao buna/bun,chiar imediat dupa ce,cu cateva zile inainte,ai ajutat-o/l-ai ajutat in(dupa cum zice el) "jocul vietii".
Asta de numeste tradare.
Dar trebuie sa invatam sa nu suferim.Sa fim puternici si sa trecem peste orice hop in viata pentru a ne atinge adevaratul tel.
Este adevarat ca e bine sa ajutam,dar sa nu ne asteptam intotdeauna la aceeasi reactie din partea persoanei careia ii pferim ajutorul.
Asa ca,aveti incredere in voi si in prietenii care nu sunt pe datorie sau care stiu cand suferi cu adevarat.
Care cinsidera ca nu tu esti intotdeauna personajul secundar in povestea lui,ci ca amamdoi formati un capitol,ca personaje principale,in cartea vietii!
