Cred ca tu totii avem o ruda cu care am copilarit si de care am fost crescuti si care acum este doar o umbra.
Cand eram mica,in vacantele de vara,eu si strabunica mea,care in prezent are 92 de ani,petreceam cele mai frumoase momente in curtea din spatele casei.Toata vara stateam cu ea.O iubeam enorm de mult!
Mai era si strabunicul,de care,din pacate,ne-am despartit cand eu aveam o varsta frageda!
Acum,cand vin la bunica,din cand in cand mai trec si pe la "vechea mea prietena","mamaia",strabunica.Si cand o vad ca abia se misca si ca abia i se mai aude vocea...cat ar vrea sa ii mai recit poeziile copilariei...cat as vrea sa nu o mai vad suferind...
De fiecare data cand plecam,imi zice:"Nu ma vei gasi aici cand vei veni!".
Si isi aduce aminte fiecare amanunt din momentele pe care le-am petrecut impreuna!Imi spune ca in ultimul timp nu prea mai trec pe la ea...
Deci,cu totii avem sau am avut cel putin o persoana pe care,inconstient,am indepartat-o.Si dupa suferim atunci cand "nu mai este" pentru ca poate nu am dat tot ce puteam,poate traia mai mult daca am fi rabdad cu firea uneori obosita care vrea sa iti spuna toata povestea vietii ei.
Intotdeauna ne consolam gandindu-ne ca asta este soarta si ca toata lumea trece pein asta.
Si atunci cand vrei sa te apropii de ei ,dar isi dau seama ca o faci din mila si ca te gandesti ca nu mai este mult.
Trebuie sa ne bucuram de fiecare momnet pe care il petrecem cu apropiatii !
