-Mr. Johnson! S-a trezit!
Ce s-a...Stai...De ce sunt în spital? Ce naiba s-a întâmplat cu mine?
Am gemut de durere atunci când am încercat sa mă mișc.
Ce sunt toate aparatele astea lângă mine?
Toate scot același sunet. Bip..Bip..Bip.
Mana mea dreapta îmi este în gips iar glezna mea stânga este înfășurată cu un bandaj.
Lângă mine vine o asistenta. Înaltă,bruneta,cu ochi căprui. Nu arata rău...De fapt,e chiar frumoasa.
Bruneta începe și se prezintă.
-Bună. Eu sunt Tara. Sunt asistenta ta medicala. Dacă ai nevoie de ceva doar spune.
-Am nevoie de un răspuns.
-Răspuns pentru ce?
-De ce am ajuns în spital?
-Nu îți amintești? Ai avut un accident de mașină. Ai stat în coma aproximativ 4 luni.
-Oh.. asta e tot ce reușesc sa spun.
-Doctorul o sa vina imediat sa te vadă.
-Încă ceva,Tara.. A...A venit cineva sa mă viziteze cât timp eu am fost în coma?
-Din păcate nu,domnule.
-Spune-mi Dylan. Poți sa tragi draperia? Parcă e prea întuneric aici.
Tara trage draperia. Mă uit pe geam și văd un curcubeu. Pe fata mi se lipește cel mai tâmp zâmbet. Zâmbesc cu gura pana la urechi, acum ca știu ca tot răul a trecut.
